Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Refugiați (UNHCR) estimează că în Europa sunt 7.891.977 refugiați ucraineni, conform datelor din 29 noiembrie. Dintre aceștia, în prezent, 80.118 se află în Republica Moldova, potrivit datelor Poliției de Frontieră. Republica Moldova găzduiește cel mai mare număr de refugiați, dintre toate statele europene, prin raportare la numărul de locuitori.

Dintr-o dificultate în alta

O parte dintre cetățenii ucraineni au ajuns în Republica Moldova drept urmare a deciziei de a se proteja preventiv, o altă parte au simțit consecințele, iar mai apoi au luat această hotărâre. Alții, au fost convinși de către rude, prieteni. Mai există categoria celor în care epuizarea a devenit motivul de părăsire a țării.

O parte dintre motivațiile refugiaților ucraineni care au ajuns în Republica Moldova au fost relatate pentru AGORA de Anna Susarenco, coordonatoarea proiectului „Oameni implicați. Comunități solidare”, care a interacționat cu refugiații din centrele de plasament.

„Oamenii din alt cuplu, în etate, erau foarte speriați. «Săpam în grădină când a căzut o muniție chiar alături și ne-a dărâmat casa. Am fost contuzionat…și acum mi-i frică...nu dorim să ne întoarcem înapoi, nu avem unde, ne e frică...e teritoriul controlat de ruși....și rușii și ucrainenii ne vor trata drept trădători... nu mai avem casă, nu mai avem țară, nu avem nimic...»”, spune pentru AGORA Anna Susarenco.

Starea constantă de neliniște, incertitudinea și pregătirea pentru situațiile extreme a devenit apăsătoare pentru ucrainenii aflați în zonele de conflict. Realitatea în care se situau putea fi negată atâta timp cât nu aveau contact direct cu atmosfera războiului, aflăm de la una dintre refugiatele din zona Dnepropetrovsk.

„Dormeam în hol, la podele, îmbrăcați și cu bagajele făcute. Fiecare zi și fiecare secundă aveam o continuă frică și trăiam într-o continuă așteptare. Sirenele puteau suna câte 3 sau 4 ore, nici nu mai știam ce se putea întâmpla în acel timp. Când nu am mai avut puteri să stăm într-o stare continuă de frică și de incertitudine, am venit în R. Moldova”, zice pentru AGORA Anna Gafarova.

Citește și: Dăruirea: manifest feminist împotriva războiului. 7 istorii care te fac să vezi criza refugiaților ucraineni cu alți ochi

Experiența războiului nu are hotar și continuă dincolo de granițele Ucrainei. Nevoia de a fi nopți și zile pe drumuri, cu bagaje sau fără cele necesare, necunoașterea punctului final al destinației, sunt alte aspecte care au marcat cetățenii.

„Drumul a fost cel mai obositor din viața mea (…) Am ajuns în centrul de refugiați din Transnistria. Acolo nu erau condiții de trai, nu era apă, era frig în schimb am întâlnit persoane care ne-a redirecționat în altă parte (...) La Chișinău erau condițiile mult mai bune, dar starea pe care o aveam în acele momente nu poate fi descrisă în cuvinte. Am avut marele noroc să putem primi ajutor psihologic și juridic, era chiar și un preot cu care puteam discuta”, ne zice refugiata Anna Gafarova.

Mai mult decât atât, în Republica Moldova au apărut alte dificultăți, din cauza generalizărilor și etichetărilor cu care s-ar confrunta ucrainenii.

„Eram la cumpărături cu voucherele care ne-au fost oferite și fiind la casă erau persoane care ne spuneau că „pe voi, ucrainenii, nu vă întâmpină deloc rău Moldova. Nici de noi nu-și bat așa capul”. Sau sunt persoane care ne spun că nouă ne este oferit totul pe gratis, că suntem hrăniți, întreținuți din banii statului vostru. Aceste reacții mereu mă fac să mă simt și stânjenită și jignită, pentru că nu mi-am lăsat casa pentru un voucher, doar că pe mine nimeni nu m-a întrebat ce vreau”, spune pentru AGORA ucraineanca Anna Gafarova.

„Sunt bine” nu ar fi un indicator credibil

Una dintre cele mai puternice moșteniri pe care le lasă războiul este impactul asupra sănătății mintale, conform specialiștilor în domeniul sănătății. Aproape 10 milioane de oameni, în prezent, sunt expuși unui risc potențial de tulburări mintale. Printre acestea se numără stresul, anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), scrie World Economic Forum.

Există cazuri în care persoanele ar conștientiza primele efecte negative ale stării lor psihologice atât prin observația propriului comportament, cât și a celor din jur. Dar, în același timp, sunt situații în care gravitatea stării ar fi subestimată și ambalată în eticheta „sunt bine”.

„La orice sunet mai puternic tremura. Eu am avut coșmaruri neîncetate. Primele trei luni eram extrem de introvertiți. Ne era foarte dificil să vorbim cu cineva despre asta”, zice pentru AGORA refugiata, Anna Gafarova.

Comportamentul, în unele cazuri, nu este indicatorul principal, cu precădere în cazul copiilor. Starea lor interioară și ceea ce simt ei este descoperit de către specialiști printr-o intervenție subtilă.

„În discuția cu copiii, Echipa Centrului de Drept al Femeilor a reușit să afle că aparenta lor stare de bine ascunde traume foarte serioase. Un copil a mărturisit specialistului într-o joacă că unul dintre părinții săi a fost ucis în acest război ”, afirmă pentru AGORA responsabila de centrul de cazare privat al Congresului Ucrainenilor în Moldova, Diana Iularji.

Viciile (re)înviate de război, în centrele de plasament

Aceste efecte sunt cu atât mai vizibile în centrele de plasament. În același timp, și impactul este mai mare, pentru că implică și afectează un grup mai mare de persoane.

„Am avut situații în care oamenii au avut căderi nervoase din cauza atrocităților văzute și din cauza stresului avut. De exemplu, acum avem o doamnă care le povestește la toți că a fost victimă a unor experimente și alte grozăvii, care influențează negativ și starea altor persoane, să nu mai vorbesc de copii”, zice pentru AGORA responsabila centrului de cazare privat al Congresului Ucrainenilor în Moldova, Diana Iularji.

Pe de o parte, aceste comportamente încearcă să fie gestionate în cadrul centrelor de criză prin intervenția responsabililor, după câteva avertizări, aflăm de la mediatorul cultural în Centrul de Criză a Refugiaților, Marin Alla. Totodată, cerințele față de aceștia nu ar fi foarte ridicate, dar suficiente pentru a păstra ordinea.

„Au existat, bineînțeles, abateri de la norme și sunt repetate, însă atunci intervenim cu scopul de a facilita o înțelegere pentru restul că lucrurile nu trebuie să fie lipsite de bunul simț, astfel le dăm o lecție. Nu putem, însă, să le cerem și nici să ne așteptăm ca persoanele care trec printr-un șoc să fie destul de înțelegătoare și respectuoase în a-și asigura obligații pe deplin conform regulamentelor de funcționare a centrelor”, spune pentru AGORA mediatorul cultural al Centrului de Criză al Refugiaților, Marin Alla.

Pe de altă parte, AGORA află de la voci din interior, care aleg să-și păstreze anonimitatea, că situația arată mult mai grav. Consumul de substanțe și de băuturi alcoolice ar provoca acțiuni violente, marginalizări, amenințări duse în extremă. Toate acestea s-ar datora lipsei de control și de intervenție.

Consumul de substanțe narcotice ar fi o altă problemă care nu este gestionată și rezolvată în interiorul acestui centru de plasament.

„Încă de când s-a cazat am avut bănuiala că fata este consumatoare de droguri. Spun asta, pentru că am avut o perioadă în care am lucrat la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, iar acolo erau diferite persoane consumatoare de astfel de substanțe. Lucrând cu ei știu să identific starea de ebrietate narcotică. Am semnalat la Centrul Unic de Gestionare a Crizei, însă problema nu s-a rezolvat”, ne spune fosta angajată.

Aceste situații nu ar fi o problemă doar pentru responsabilii centrului de plasament, ci ar avea impact și asupra deciziilor care sunt luate, a atitudinii interumane și a sănătății mintale a altor refugiați. Două tentative de sucicid a unui adolescent este doar unul dintre exemple.

„Din cauza consumului necontrolat de droguri în interior printre adolescenți, unul dintre băieți a început și el să consume. El și familia sa erau marginalizați, pentru că spuneau lucrurilor pe nume și nu tăceau când lucrurile se degradau. Fiind în stare de psihoză provocată de consumul de droguri, băiatul a avut două tentative de suicid (...) Familia lui a fost amenințată de restul grupului”, afirmă fosta angajată.

Această situație nu a fost confirmată pentru AGORA de liderul comunitar, însă a fost făcută mențiunea că pentru toate situațiile problematice sunt luate măsuri care devin o învățătură pentru ceilalți. În cazul acestei familii, o potențială soluție a fost excluderea băiatului din centru.

„Lucrând în domeniul protecției grupurilor vulnerabile de refugiați, iar în această categorie intră și persoanele cu probleme de sănătate mintală, le-am explicat că ei prin acest demers ar încălca dreptul băiatului. Pe lângă faptul că este într-o stare vulnerabilă, cu două tentative suicid în spate, sursa problemei nu este el. Mai mult decât atât, îl anunțați cu o zi înainte și în prag de iarnă”, explică fosta angajată.

AGORA menționează că în acest centru au ajuns romii din cele mai sărace pături sociale ale Ucrainei, care nu dispun nici de resurse financiare, nici nu ar avea alte opțiuni pentru un loc de trai în viitorul apropiat.

Ordinea - greu menținută în centrele de cazare

„Cel mai grav este că persoane cu comportamente care pun în pericol siguranța altora nu pot fi redirecționate în altă parte, pentru că până în momentul în care nu manifestă un comportament agresiv, aceste persoane nu sunt văzute ca fiind periculoase, iar suport medical nu le este acordat”, spune pentru AGORA responsabilă de centrul de cazare privat al Congresului Ucrainenilor în Moldova, Diana Iularji.

În același timp, toate centrele de plasament cu reprezentanții cărora a discutat AGORA la un moment dat au solicitat intervenția poliției.

„Au existat nenumărate cazuri în care au intervenit forțele de ordine, dar așa se întâmplă atunci când îți dorești o schimbare. Paleta refugiaților este foarte largă, pecum și trecutul lor. De la criminali în serie, pe care i-am identificat, și până la oameni cu bun simț și respectuoși”, ne spune mediatorul cultural al Centrului de Criză al Refugiaților, Marin Alla.

Printre cele mai frecvente problemele care necesită intervenția poliției se numără violența și consumul de substanțe interzise, care generează comportamente neadecvate.

Până la momentul publicării materialului, AGORA nu a obținut nicio reacție sau informații suplimentare referitoare la aceast subiect din partea Inspectoratului General de Poliție.

Sănătatea mintală, pe ultimul loc în categoria nevoilor

După aproximativ zece luni de război, este acordată din ce în ce mai multă atenție stării psihologice a ucrainenilor. Inițial, activitatea orientată pentru a sprijini refugiații avea drept scop satisfacerea nevoilor primare.

„Din start, în colaborarea cu partenerii externi, ne-am orientat spre trei domenii mari: asigurare hrană, accesul la cazare și asigurarea confortului. Aceste aspecte au fost importante aspecte pentru a diminua din impactul negativ asupra stării psiho-emoționale. Tot, în acest sens, am încercat să construim o relație de prietenie cu ei, pentru a ne putea apropia și a le oferi o anumită siguranță” spune pentru Agora mediatorul cultural al Centrului de Criză al Refugiaților, Marin Alla.

În alte cazuri, atunci când în centrele de plasament era un psiholog sau un specialist în sănătatea mintală, serviciile acestora nu erau solicitate de către refugiați. Mai mult decât atât, intervenția lor ar fi fost refuzată și tratată reticent.

Refuzul din partea refugiaților de a colabora cu un psiholog nu ar semnifica și lipsa problemei. Astfel, pentru comunitățile de ucraineni sunt organizate diferite evenimente în care intervenția medicilor ar fi indirectă, însă necesară pentru a monitoriza starea lor.

„Oamenii au nevoie să fie ascultați, iar, de cele mai multe ori, nici nu trebuie ca specialiștii să recurgă la medicamente sau proceduri medicale speciale” explică pentru Organizația Mondială a Sănătății reprezentanta Ligii de Sănătate Mintală din Slovacia, Victoria Mariniuc.

De la reticență la normalizarea intervenției psihologului

Reținerea refugiaților de a apela la un psiholog ar ține de dorința și convingerea că ei ar putea face față individual acestei provocări. Or, efectele neidentificate sunt cele mai periculoase.

„Există o percepție deformată asupra ceea ce înseamnă asistență psihologică, deseori confundată cu terapie psihiatrică. Refugiații nu cer în mod direct ajutorul, ei caută în primul rând să-și rezolve problemele materiale. Deși ei conștientizează importanța asistenței psihologice, nu cer asta direct, de cele mai dese ori doresc doar să fie ascultați”, zice pentru AGORA coordonatoarea Proiectului „Oameni implicați. Comunități solidare”, Anna Susarenco.

Apropierea și cunoașterea medicului ar fi un prim pas pentru colaborarea dintre refugiați și psihologi. Încrederea pe care treptat o dobândesc ucrainenii facilitează interacțiunea dintre aceștia.

Normalizarea ședințelor cu un psiholog, printre ceilalți membri ai comunității, este un aspect care ar potența extinderea cercului de persoane interesate de a primi asistență psihologică.

„În cadrul programului nostru, ajungem la refugiaț. Echipele mobile formate din psiholog, jurist și asistent social merg la ușa refugiaților pentru a le oferi asistență. Ele lucrează în localități de mai mult timp și capătă treptat încrederea refugiaților și a localnicilor. Aceștia încep să își aducă și rudele, prieteni la întâlnirile cu echipa mobilă sau să ofere numărul de telefon a specialiștilor altor persoane”, ne mai spune Susarenco.

În cazul mamelor, interacțiunea cu psihologii se datorează ședințelor pe care le organizează pentru copiii lor.

„În centrul de refugiați era o psihologă și eu nu știam cum să abordez situația în cazul copilului, de aceea am apelat la serviciul ei. Eu chiar credeam că sunt bine, dar nu s-a dovedit a fi adevarat. Iar descărcarea emoțională pe care ne-am permis-o cu ea a fost foarte necesară”, zice pentru AGORA refugiata din Ucraina Anna Gafarova.

Posibilele căi de a reduce impactul efectelor de lungă durată

Din cauza fricii, planurile de viitor ar deveni greu de construit. În același timp, menținând legătura cu persoanele, rudele sau colegii din Ucraina, refugiații care se află în Republica Moldova ar fi expuși unui proces neîncetat de retrăire a celor văzute sau auzite.

„Copiii care continua studiile online cu școlile din Ucraina și de fiecare dată când sunt alerte, iar colegii lor din Ucraina sunt nevoiți să meargă în adăposturi și să se deconecteze de la lecții, aceștia sunt re-traumatizați. Unii adulți și-au pierdut încrederea în sine și devin dependenți de ajutoarele umanitare. Nu au curaj și de parcă nici orientare ca să facă ceva nou aici, sau să continue ce făceau în Ucraina, le este frică”, declară Anna Susarenco.

Lipsa specialiștilor în sănătate mintală ar fi una dintre necesitățile principale pentru a putea fi depășite și prevenite unele daune umanitare, din cauza stării pe care o au refugiații.

„Intervenția unui specialist în sănătate mintală este necesară, însă este foarte important ca tehnicile psihoterapeutice să fie selectate în funcție de comportamentele dezvoltate de persoană și de resursele psiho-comportamentale ale acesteia”, ne mai zice Susarenco.

Războiul, în cifre

Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a constatat, pe 27 noiembrie, un total de 6.655 de decese în rândul civililor de la începutul invaziei ruse în Ucraina. Dintre aceștia, 419 erau copii. Mai sunt înregistrate 10.368 de persoane rănite. Cu toate acestea, OHCHR a precizat că cifrele reale ar putea fi mai mari.

Aproximativ 600 de unități de medicale au fost fost atacate în Ucraina de la începutul războiului, confirmă Organizația Mondială a Sănătății. Au fost distruse sau avariate atât spitalele, cât și infrastructura medicală.

Clădirile pot fi reparate sau reconstruite, ambulanțele și rezervoarele de oxigen pot fi schimbate sau cumpărate, rechizitele medicale pot fi reînnoite, dar situația este iremediabilă.

„În centrele de plasament numărul refugiaților începe să crească, din cauza evenimentelor actuale, a deconectărilor de la apă și electricitate. Chiar și persoanele care 8 luni au stat în Ucraina, acum încep să părăsească țara” spune pentru AGORA Diana Iularji, responsabilă de centrul de cazare privat al Congresului Ucrainenilor în Moldova.