Oamenii de știință care studiază energia de fuziune la Laboratorul Național Lawrence Livermore din California au anunțat marți, 13 decembrie, că au depășit o etapă importantă în reproducerea puterii soarelui într-un laborator.

De zeci de ani, oamenii de știință spun că fuziunea, reacția nucleară care face stelele să strălucească, ar putea reprezenta o sursă viitoare de energie abundentă. Rezultatul anunțat marți este prima reacție de fuziune în laborator care a produs mai multă energie decât a fost nevoie pentru a începe reacția.

„Faptul că am reușit să scoatem mai multă energie decât am introdus oferă o dovadă de existență că acest lucru este posibil", a declarat Mark Herrmann, director de program pentru fizica și proiectarea armelor la laboratorul Livermore.

„Poate fi construit, îmbunătățit și îmbunătățit și poate fi mai bun și ar putea fi o sursă de energie în viitor”, a adăugat el.

Din punct de vedere ecologic, fuziunea a fost întotdeauna foarte atractivă. În Soare și în stele, fuziunea combină continuu atomii de hidrogen în heliu, producând lumina soarelui și căldura care îmbibă planetele.

În reactoarele experimentale și în laboratoarele cu laser de pe Pământ, fuziunea își respectă reputația de sursă de energie foarte curată, fără poluarea și gazele cu efect de seră produse de arderea combustibililor fosili și fără deșeurile radioactive periculoase cu durată de viață lungă create de actualele centrale nucleare, care utilizează divizarea uraniului pentru a produce energie.

Cu toate acestea, a existat întotdeauna un avertisment neliniștitor. În toate eforturile depuse de oamenii de știință pentru a controla puterea turbulentă a fuziunii, experimentele lor au consumat mai multă energie decât au generat reacțiile de fuziune.

Acest lucru s-a schimbat în dimineața zilei de 5 decembrie, în urmă cu puțin peste o săptămână, când 192 de lasere gigantice de la National Ignition Facility din cadrul laboratorului au aruncat în aer un mic cilindru de mărimea unei gume de creion care conținea un bulgăre înghețat de hidrogen învelit în diamant.

Experimentul de succes a permis în sfârșit atingerea obiectivului de aprindere promis la începutul construcției instalației naționale de aprindere, în 1997. Cu toate acestea, când au început operațiunile în 2009, instalația nu a generat aproape deloc fuziune, o dezamăgire jenantă după o investiție de 3,5 miliarde de dolari din partea guvernului federal al SUA.

În 2014, oamenii de știință de la Livermore au raportat în sfârșit un oarecare succes, dar energia produsă a fost minusculă - echivalentul a ceea ce consumă un bec de 60 de wați în cinci minute. Progresele din următorii câțiva ani au fost ușoare și mici.

Apoi, în luna august a anului trecut, instalația a produs o explozie de energie mult mai mare - 70% din energia produsă de lumina laserului.

Dr. Herrmann a declarat că cercetătorii au efectuat apoi o serie de experimente pentru a înțelege mai bine succesul surprinzător din august și au lucrat pentru a mări energia laserelor cu aproape 10 procente și pentru a îmbunătăți designul țintelor de hidrogen.

Cercetătorul-șef al Laboratorului de Energetică Laser de la Universitatea din Rochester, Ricardo Betti, care nu a fost implicat în acest experiment de la Livermore, a declarat: „Acesta este scopul, să demonstrăm că se poate aprinde pentru prima dată un combustibil termonuclear în laborator".

„Și acest lucru a fost făcut", a adăugat el. "Așadar, acesta este un rezultat extraordinar".

Implicațiile experimentului pentru producerea de energie sunt mult mai mici însă.

„Pentru a trece de aici la energia efectivă în rețea este o cale foarte lungă și dificilă”, a spus Dr. Betti.

Fuziunea ar fi, în esență, o sursă de energie fără emisii și ar contribui la reducerea nevoii de centrale electrice care ard cărbune și gaze naturale, care pompează în fiecare an în atmosferă miliarde de tone de dioxid de carbon care încălzesc planeta.

Dar este puțin probabil ca fuziunea să devină disponibilă la scară largă și practică timp de decenii, dacă nu cumva va deveni vreodată, notează jurnaliștii americani.

Majoritatea oamenilor de știință și a factorilor de decizie politică din domeniul climei spun că, pentru a atinge obiectivul de limitare a încălzirii la 2 grade Celsius sau obiectivul și mai ambițios de 1,5 grade Celsius, lumea trebuie să ajungă la emisii nete zero până în 2050.