„De obicei, în relația de cuplu se comunică mai mult violent decât armonios”. Interviu cu psihoterapeuta Victoria Captari despre „spălatul rufelor în public” și terapia de cuplu în R. Moldova

„De obicei, în relația de cuplu se comunică mai mult violent decât armonios”. Interviu cu psihoterapeuta Victoria Captari despre „spălatul rufelor în public” și terapia de cuplu în R. Moldova

În 2021, 9.900 de cupluri din R. Moldova au divorțat, relevă datele Biroului Național de Statistică. Numărul acestora este în creștere față de acum doi ani. În același timp, pe numeroase grupuri pe rețelele sociale răsar aproape zilnic postări în care utilizatorii cer sfaturi despre viața de cuplu și-și împărtășesc problemele maritale. În timp ce relațiile de cuplu par să se deterioreze la nivel național, puțini cunosc despre un potențial colac salvator existent în Republica Moldova - terapia de cuplu. Despre cât de reticenți sunt moldovenii să ceară sfat despre relația lor de la un specialist, cum depășim vorba din popor despre „spălatul rufelor în public”, cu ce probleme ajung cuplurile de moldoveni la cabinet discutăm cu psihoterapeuta sistemică de cuplu și familie Victoria Captari. 

PORTRET: Victoria Captari a început să practice din facultate, în calitate de consilier psihologic la APFR Timișoara - România, consiliind persoane victime ale violenței în familie. În 2009, deja în R. Moldova, a început a munci în calitate de psiholog în instituție de învățământ, apoi în Serviciul de Asistență Psihopedagogică. În 2017, devine psihoterapeută sistemică de cuplu și familie, începând să activeze în cadrul Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale. Din 2018, specialista acordă terapie de cuplu și familie.

...

Publicitate

FOTO: Victoria Captari, arhivă personală

AGORA: Dna Captari, în spațiul nostru geografic este o vorbă: „Nu spăla rufele în public”. Cu această idee au trăit bunicii și părinții noștri și mulți continuă să trăiască și acum. Există convingerea că tot ce e între pereții casei acolo trebuie să rămână. Cum e văzută o asemenea atitudine în terapie și cum o depășim, ca să putem beneficia de terapie de cuplu?

VICTORIA CAPTARI: Expresia „Nu spăla rufele în public” mai persistă și în zilele noastre și cumva o putem înțelege. Deoarece această expresie face parte din intimitatea existentă în cadrul cuplului și a familiei, nu se dorește ca acestea să fie cunoscute și de alții.

Dacă această intimitate nu ar produce durere, sau nu ar face rău familiei, probabil că această expresie ar avea valoarea ei. Însă, spre regret, această expresie deseori este ascunsă și justificată de mai multe circumstanțe care aduce multă durere, rănire și, deseori, duce la destrămarea familiei și nu la trăinicia ei.

Victoria Captari, psihoterapeută

Autor:

Ca urmare, terapia de cuplu este doar o modalitate prin care cei doi parteneri decid de comun acord și acceptă ca în intimitatea lor să mai invite o persoană care, de asemenea, va păstra confidențialitatea și care, cu ochi obiectiv și de specialist, să ajute la ieșirea din impas și din situațiile de criză. Terapia de cuplu și de familie este un proces în care aceștia împreună călătoresc alături de psihoterapeut și găsesc cele mai potrivite soluții întru prosperare și îmbunătățirea relațiilor.

Dar în general, cât de dezvoltat este domeniul terapiei de cuplu în R. Moldova?

În R. Moldova, terapia de cuplu există de aproximativ patru-cinci ani. Sunt mai mulți specialiști formați în domeniu, alături de colegii mei formăm o echipă din șase psihoterapeuți de cuplu și familie suntem parte al Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale care prestăm astfel de servicii.

De cele mai multe ori (o recunosc și specialiștii), terapia de cuplu e inițiată de femeie, într-o relație. De ce ajunge partenera să fie inițiatoare și cum putem schimba atitudinea bărbaților despre terapie?

Din experiența din cabinet, recunosc că inițiatoarele pentru terapia de cuplu sunt de obicei femeile și mai puțin bărbații. Deși am întâlnit și bărbați care au solicitat ajutorul în acest sens. Nu știu dacă putem schimba atitudinea bărbaților referitor la apelul care se face pentru terapia de cuplu, dar ce putem face este că atunci când apare o problemă și în loc să se soluționeze mai mult se agravează, este important de apelat după ajutor întru păstrarea/îmbunătățirea relației și nu pentru destrămarea acesteia.

Al doilea moment important este că a „cere ajutorul” este asociat de obicei în rândul bărbaților cu „slăbiciune sau incompetență”, adică neacceptarea faptului că cineva din afară, cum ar fi în cazul nostru „psihoterapeutul” este mai competent în problemele de familie, care de fapt numai ei doi le cunosc și știu ce s-a întâmplat cu adevărat.

Victoria Captari, psihoterapeută

Autor:

Conștientizarea faptului că nu ești „atotputernic”, ca să le poți rezolva pe toate, și „atotștiutor”, ca să cunoști toate soluțiile care sunt posibile pentru propria familie, permite puțin să te relaxezi. Chiar dacă ești bărbat, este important și binevenit să accepți că fiecare dintre noi suntem oameni care în diferite circumstanțe ale vieții avem nevoie de ajutor și nu doar un ajutor de „bifă” ci un ajutor specializat care oferă mai multe alternative familiei după ce specialistul cunoaște cum funcționează cuplul, care sunt rutinele zilnice, care sunt valorile și, desigur, care sunt problemele cu care se confruntă pentru a putea oferi mai multe posibilități de îmbunătățire a relației de cuplu și regăsirea o mai bună funcționare în acest sens.

Cu ce probleme predominant ajung la cabinet cuplurile din țara noastră?

De obicei, sunt probleme de relaționare, de împărțire a sarcinilor casnice, dispute cu privire la educarea copiilor, probleme financiare, probleme sexuale, interferența socrilor, obiceiuri diferite, etc.

Ce cupluri ajung mai des la cabinet? Cele tinere, cele căsătorite sau cele în prag de divorț? Cum se lucrează cu fiecare dintre ele?

Mai des ajung la cabinet cuplurile în prag de divorț, când partenerii consideră că nu mai au nici un viitor împreună, dar ar dori să se despartă pe cale pașnică în ceea ce privește copiii, locuința, etc. Sunt cazuri în care partenerii decid să nu mai divorțeze, deoarece găsesc prin terapie alte modalități de a soluționa problemele cu care se confruntau și conștientizează că divorțul nu a fost soluția cea mai bună la acel moment. Ce ține de cuplurile tinere, este o practică mai incipientă, deoarece tinerii nici nu cunosc că au posibilitatea să realizeze consiliere premaritală înainte de căsătorie unde se pot cunoaște mult mai bine și pot conștientiza responsabilitățile și angajamentele pe care le au înainte de a se căsători.

Cu fiecare categorie de cupluri se lucrează specific și în mod individual, nu există o pastilă magică care este distribuită la fiecare, ci la fiecare se descoperă funcționalitatea și astfel se oferă alternative și mai multe soluții întru ajutorarea acestora.

Tinerii care intenționează să se căsătorească, înainte de a ajunge în cabinetul psihoterapeutului, pot accesa platforma, www.pentrucuplu.md – lansată în premieră anul acesta de către AO IFIS și unde regăsesc mai multe lecții video care îi pot ajuta să se cunoască mai bine și astfel să prevină situațiile neplăcute ce pot apărea în diferite sectoare ale vieții de cuplu, atunci când conviețuiesc împreună.

Înțelepciunea populară spune că o cană spartă nu o lipești și într-o singură apă nu intri de două ori. Ce părere aveți dvs despre aceste vorbe? Unde trece granița dintre ce poți repara și ce ar trebui să dai la gunoi?

Aceste expresii „o cană spartă nu o lipești ca să o faci nouă” și „într-o singură apă nu intri de două ori” le-aș asemăna și cu povestea „cuielor din ușă” care odată scoase rămân găurile și întrebarea ce facem cu ele?

Dar adevărul e că o„cană – este cană; apa rămâne apă, ușa rămâne ușă, iar sufletul are puteri pe care nu le poți regăsi nicăieri altundeva – puterea de a ierta, puterea de a extrage lecții de viață, puterea de a iubi și a găsi noi modalități de a relaționa și de a funcționa ca și personalitate”. E adevărat că orice gest, comportament manifestat și vorbele nu le putem șterge cu buretele și nici nu putem să le negăm, dar ce putem face?

Victoria Captari, psihoterapeută

Autor:

Să nu le repetăm. Dar cum anume, dacă ele deja sunt o obișnuință? Pentru mulți e o obișnuință „să rănești, să lovești, să faci rău intenționat, să înjuri, să nedreptățești, să fii infidel, etc”. Aici este momentul când soliciți ajutorul unui specialist în domeniu și astfel „poți repara ce ai stricat” și ești ajutat ca să vindeci în primul rând rănile proprii, ca ulterior să înveți să nu rănești și să nu provoci rău intenționat celor din jurul tău. La gunoi putem arunca vorbele care pot provoca durere și care pot răni în mod intenționat și comportamentele agresive care distrug relațiile cu cei apropiați și te izolează în marea majoritatea de oamenii la care ții și ești cel mai mult atașat.

Cum înțelegi în relație când ai nevoie de psihoterapie de cuplu și când totul poate fi rezolvat acasă?

Atunci când apar conflicte și ele pot fi soluționate pe cale pașnică în interiorul relației, atunci nu este cazul unei intervenții psihoterapeutice, iar atunci când conflictele iau amploare și toate soluțiile au fost epuizate, iar problemele se repetă și continuă în timp și nu sunt rezolvate, atunci este necesar de apelat după ajutor la un psihoterapeut de cuplu și familie. Nu de așteptat când situația va escalada și se va ajunge la abuzuri psihologice, ulterior fizice, sexuale, economice și/sau spirituale, deoarece acestea vor avea nevoie de o intervenție specializată pe o perioadă mai îndelungată.

A fost un moment când în decurs de 24 de ore pe un grup de femei pe Facebook am citit șase postări în care autoarele se plâng de dificultăți în relațiile cu soțul. Practic toate erau după același scenariu: ea stă acasă cu un copil mic, ajutor din partea familiei sau a unei dădace nu are, nu are proprii bani, el e cu job în afara casei și singurul care întreține familia financiar. Ea se plânge că nu e înțeleasă, el nu petrece timp cu ea și copiii. Viețile lor nu mai sunt la fel - nici cea de cuplu, nici cea personală. E un scenariu foarte des întâlnit în Moldova. Întrebarea mea ar fi următoarea: există anumite scenarii pe care le întâlniți mai des în practica dvs și care sunt ele? Așa-zisele cazuri clasice care se repetă adesea?

Cazurile clasice rezonează cu cele descrise anterior, adică femeile care stau acasă și au în grijă copii mici, iar soții sunt cei care întrețin familia financiar. Doar că problemele cu care se adresează aceste persoane la terapie sunt diversificate și astfel voi încerca să denumesc câteva dintre ele:

  • „M-am săturat să stau între patru pereți și să am doar grijă de copil, îmi doresc socializare cu alte persoane, dar nu am nici timp și nici soțul nu-mi permite”;
  • „De când sunt în concediu de maternitate, soțul nu mai are timp nici de mine și nici de copii, știu că lucrează și el aduce banii în casă, însă și eu lucrez toată ziua în casă și întrețin gospodăria – dar eu oricum am nevoie de comunicare și de a petrece cât mai mult timp cu soțul meu, însă el motivează că este obosit de la servici...”
  • „Primesc reproșuri mereu de la soț, că nu îngrijesc bine copilul, că nu fac cum trebuie curățenie în casă, că nu gătesc foarte bine, nu știu ce mai pot face ca să îi fiu pe plac, înainte nu existau aceste reproșuri, dar de când sunt în concediu de maternitate, toate acestea au luat amploare”.
  • „Chiar dacă lucrez, banii mei îi gestionează soțul, iar eu nu am nici minimum pentru a-mi cumpăra cele necesare ca pentru o femeie și nici strictul necesar pentru copil, doar el cumpără, eu doar trebuie să -i scriu pe foaie de ce am nevoie... Dar dacă apare o urgență, ce fac atunci?”
  • Iată , doar câteva scenarii întâlnite mai des în acest context și este important de atras atenția că în astfel de cazuri de obicei se regăsesc abuzuri economice, psihologice, fizice și uneori chiar și sexuale.

    Autor:

    Ce trebuie să discute un cuplu tânăr, proaspăt, înainte de a forma o familie cu acte în regulă și când e clar că anumite discrepanțe nu pot fi depășite și căile partenerilor nu sunt compatibile?

    Ca fiecare cuplu, este important să-și adreseze întrebarea: „Se iubesc? Își doresc ca să petreacă tot timpul vieții împreună?”. Ca ulterior să analizeze care sunt nevoile personale a fiecăruia în raport cu partenerul/partenera? Care sunt dorințele/visurile lor împreună? Care sunt valorile și credințele personale despre viața de familie? Cum percep educarea copiilor și gestionarea banilor? Care este percepția asupra relațiilor de cuplu în raport cu părinții lor și cum acestea pot evolua pe viitor?

    După ce tinerii își adresează aceste întrebări și găsesc anumite discrepanțe cărora nu le pot găsi soluții, este important să apeleze la un psihoterapeut de cuplu și familie sau la un preot care să-i ajute în găsirea acelor soluții pentru a putea funcționa mult mai bine în acest sens.

    Cred că fiecare cuplu s-a convins la un moment dat că procesul de comunicare e vital pentru relație. Cum ați evalua dvs. capacitățile de comunicare a propriilor nevoi la cuplurile din Moldova?

    Frumoasă remarcă „comunicarea propriilor nevoi”, la nivelul R. Moldova, acest proces are loc sub formă de ghicitoare. Adică, fiecare dintre parteneri are așteptarea că dacă sunt împreună sau, mai ales, dacă sunt căsătoriți, nu este necesar să-și exprime nevoile, pentru că partenerul său deja știe de ce are nevoie celălalt. Pentru că îl cunoaște de atâta timp, ar fi și culmea ca să nu-și dea seama, nu? Dar, de obicei, această concepție o regăsim mai mult în rândul femeilor, bărbații sunt mai direcți și concreți atunci când au nevoie de ceva, iar femeile de obicei formulează o frază de genul „tare îmi plac parfumurile” când de fapt ar dori să spună „mi-ar plăcea să primesc un parfum din partea ta”, sau în cadrul familiei, femeia spune: „Am obosit să tot stau acasă cu copiii...” când de fapt ar dori să spună: „Mi-ar plăcea să stai și tu un pic cu copiii, deoarece am nevoie de odihnă”, etc.

    Și încă o observație, de obicei în relația de cuplu se comunică mai mult violent decât armonios, fără a conștientiza că facem acest fapt.

    Victoria Captari, psihoterapeută

    Autor:

    Adică criticile, interpretările, judecarea sunt o formă de comunicare violentă și nu nonviolentă, fiind necesar de intervenit de la mic la mare pentru a putea schimba modalitatea de comunicare și de exprimare a nevoilor atât în relațiile de cuplu/ familie cât și cele de relaționare cu cei cu care interacționăm în diverse contexte ale vieții noastre.

    Povestiți-ne puțin despre cum propriile modele familiale, exemplul părinților noștri, pot avea impact asupra vieții noastre proprii de cuplu?

    Propriile noastre modele de familii au impactul cel mai mare asupra formării unei relații de cuplu. Practic, copilul de mic, în mediul familial, începe să-și formeze percepții despre ce este normalitate și ce nu este o normalitate într-o relație de cuplu. Adică dacă o persoană va trăi în violență și pe parcursul dezvoltării sale nu a întâlnit alte modele de familie care să-i dovedească că există și altfel, atunci ea va considera aceste relații o normalitate. Iar acolo unde nu a existat violență, ci doar conflicte care puteau fi rezolvate, atunci persoana va percepe asta ca normalitate și nu altfel. De-a lungul timpului atât în practica privată cât și în diverse cercetări științifice, s-a constatat că modelul familial își pune amprenta foarte mult asupra formării unei relații de cuplu, dar există și situații în care persoanele descoperă pe parcursul vieții lor alte modele de viață familială și astfel prin terapie reușesc să aibă un alt prototip familial și să-și formeze o relație de cuplu/ familie funcțională și sănătoasă față de cea în care a trăit.

    Respectiv, cum trebuie să comunicăm cu partenerul nostru atunci când avem copii în familie și fiind conștienți că ei ne pot copia exemplul?

    Cu partenerul/partenera este important de comunicat de la bun început, să se discute care sunt nevoile fiecăruia în educația copilului, care ar fi nevoile copilului de la ei și cum împreună pot distribui aceste sarcini astfel încât să ofere tot ce este necesar și de folos copilului.

    Există percepția la mai multe cupluri că nu este bine să te cerți în fața copilului că îl traumezi. De fapt, când vorbim despre ceartă și despre conflict, este important să cunoaștem că este binevenit ca acestea să se întâmple în fața copiilor, deoarece astfel copilul va învăța ce este un conflict și cum acesta poate fi rezolvat, iar atunci când este ferit de acest fapt, atunci copilul inevitabil va fi pus în situații în care va fi necesar să se apere sau să își argumenteze părerea iar el nu va ști să facă acest lucru, deoarece nu a văzut asta la părinți și astfel va întâmpina dificultăți.

    Victoria Captari, psihoterapeută

    Autor:

    Iar când zicem „să nu ne certăm în fața copiilor”, cred că mai mult se face referire la situațiile de violență sub orice formă. Aici este necesar ca acești copii să nu asiste și să nu fie prezenți, pentru că astfel vor fi traumați pe o viață întreagă înainte.

    Și pe final, terapia de cuplu este un proces finit sau o relație ar putea exista fiind susținută de ani buni de sesiuni de terapie? Dacă parafrazez, poate terapia fi aparatul de oxigen pentru cuplu, care-l ține în viață, sau doar o unealtă care ajută pe moment?

    Terapia de cuplu nu este un aparat de oxigen care produce dependență, fără de care nu poți trăi, ea mai mult este o relație de parteneriat dintre cuplu/familie și psihoterapeut care decid împreună să călătorească o anumită perioadă de timp împreună, până când găsesc acele alternative și soluții care ajută la o mai bună funcționare a cuplului.

    Psihoterapeutul are menirea de a ajuta cuplul care ulterior să se ajute singuri în funcționare fără a crea vreo anumită dependență față de acest proces.

    Victoria Captari, psihoterapeută

    Autor:

    Totodată, procesul terapeutic este axat pe obiective specifice create de către cuplu/familia care apelează la acel moment și odată încheiat, aceștia sunt liberi ca să zboare singuri fără ajutor. Iar pe parcursul vieții de cuplu și familie, apar diverse probleme/provocări și situații stresante cărora este greu să le faci față și să le gestionezi chiar dacă e vorba de doi oameni, astfel apelezi la un psihoterapeut de cuplu și familie, fiind deja mai conștient și ajungi să consideri ca fiind deja o normalitate și nu o „dizabilitate” în a solicita ajutorul.

    Agora

    AGORA își propune să devină cea mai credibilă instituție media din Republica Moldova prin calitatea și diversitatea conținutului, să fie prima alegere a cititorilor pentru știrile și analizele online.

    REȚELE SOCIALE

    • Facebook
    • Instagram
    • Youtube
    • Twitter
    • Telegram
    • RSS Feed

    APLICAȚIE

    • App Store
    • Google Play
    © 2023 Interact Media SRL
    • Mastercard
    • Visa
    • PayPal