În anii precedenți, mirosurile toxice care ieșeau din hogeacurile caselor la sol erau un fenomen mai rar. Lucrurile au început să miroase, la propriu, a ars din 2022. În curtea vecină, bunăoară, a venit poliția, după ce locatarii au sunat la 112, când apartamentele li s-au umplut de un fum înecăcios și dens. Forțele de ordine au descoperit că unul dintre vecini a pus pe foc un... pat vechi. Acum, însă, nimeni nu mai cheamă poliția. Și nici ea nu se grăbește să se autosesizeze. Prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a ne încălzi se pare că ne-a făcut mai resemnați și mai înțelegători cu semenii noștri, dar nu și cu ceea ce se se întâmplă.

Chișinăuienii au început să bată alarma acum câteva săptămâni. Miroase urât. Se respiră greu. Iar diminețile poți ușor desluși vălul gri murdar de smog care acoperă orașul. E unicul lucru care ne apropie de marile metropole emergente, chiar dacă dezvoltatorii imobiliari ar vrea să ne convingă că mai sunt asemănări.

La sfârșitul lunii decembrie, în Chișinău s-au înregistrat depășiri ale mediei zilnice de 2,4-2,8 ori pentru poluanții atmosferici PM10. În contextul în care, limita este de 50 µg/m3, valoarea medie înregistrată zilnic în zilele de până și după Revelion a fost de 100,3 µg/mᶾ –140,68 µg/mᶾ.

Printre principalii factori, numiți de Agenția de Mediu, care au făcut aerul greu respirabil sunt vremea caldă, vântul slab, ceața densă. Fenomenele naturale sunt, însă, întrecute considerabil de cele create de om - transportul rutier cu motor cu ardere internă, adică marea majoritate a mașinilor de pe străzile noastre, încălzirea locuințelor cu „combustibil alternativ” (cauciucuri, de exemplu, sau chiar uleiurile uzate) și activitatea industrială. Trei factori care depind în întregime de felul în care este gestionată și organizată viața într-un oraș și într-o țară. Direcții pe care le-am eșuat ani la rând.

Criza energetică și a gazelor ne-a prins tot atât de nepregătiți, ca și zăpada în fiecare iarnă. Deși era clar încă de anul trecut că populația va pune pe foc orice arde pentru a nu îngheța în propriile case, iar reflecțiile despre calitatea aerului vor lipsi din preocupările lor cotidiene, autoritățile au așteptat să intrăm în miezul crizei ca să iasă la rampă.

Comunicarea nu este super-puterea noastră. Nici la nivel individual, nici la nivel public. Și nici diminuarea riscurilor. Pandemia ne-a demonstrat-o cu vârf și îndesat. Criza energetică s-a întins peste aceeași lipsă de viziune, frică de a lua decizii nepopulare și apatie. Iar pe final avem același tablou: noi plătim taxe și tot noi ne răsplătim pentru golurile din sistem.

Știind de atâta timp că prețurile pe care vor trebui să le plătească pentru a se încălzi vor fi pentru majoritatea populației cu mult peste ceea ce pot să-și permită, era de așteptat că hogeacurile vor scoate iarna balauri toxici. Mai mult, problema nu e doar în prețuri în sine, ci și în pragul psihologic pe care l-au atins noile costuri. Populația se simte sărăcită și abandonată.

Oamenii trebuie pregătiți pentru orice schimbare majoră a felului în care trăiesc. Or, autoritățile, inclusiv locale, au avut suficient timp să comunice în cel mai serios și angajat mod despre ce ne așteaptă, cum să facem față situației, ce este interzis să facem și care sunt alternativele. Zi de zi, din casă în casă, ochi în ochi, direct și simplu, cu răspunsuri la cele mai frecvente întrebări despre ce înseamnă să arzi în sobă cauciucuri, uleiuri uzate, cârpe, deșeuri de la construcții și ce se va întâmpla dacă, totuși, în pofida la tot ce cunoști, o faci. Nu să ne trezim din feeria și magia sărbătorilor cu un indice al poluării peste măsură și abia pe 3 ianuarie, Inspectoratul pentru Protecția Mediului să înceapă verificările pentru a identifica companiile care ard pneuri, uleiuri uzate sau deșeuri de plastic. Doar companiile.

Ministra Mediului, Iordanca Iordanov, ne-a asigurat că riscul de a purta măști în Chișinău din cauza poluării este unul „ireal”. Chișinăul, în acest sens, nu poate fi comparat cu Beijingul - „Nici ca zonă climaterică nu avem similitudini și nici ca dezvoltare economică, și nici ca trafic”, a spus ministra. Aceste exagerări chiar sunt nefondate.” Este oare acesta un argument care ar trebui să ne liniștească? Cei care ard caucuiucuri îl pot interpreta ca pe-o invitație s-o facă mai departe, iar cei care se sufocă - ca pe recunoașterea indiferenței față de suferința lor.