Vreau să vorbim azi despre speranțele pe care le avem pentru 2023. I-am întrebat pe câțiva oameni din redacție și comunitatea AGORA ce speranțe au pentru acest an. Nu le-am dat niciun indiciu, n-am oferit răspunsuri „de concretizare”, i-am lăsat față în față cu „speranța” și ceea ce înțeleg prin ea.

Doina Ipatii, psihologă, psihoterapeută: „În 2022 fraza pe care am repetat-o cel mai des în calitate de psihoterapeută a fost: „Starea dvs. e una normală pentru situația anormală prin care treceți”. Când noi evenimente stresante vin peste traume psihologice mai vechi, devine extrem de greu să ne înțelegem emoțiile, să ne controlăm comportamentele, să rămânem raționali. Starea noastră emoțională este asemeni unui cal devotat pe care rațiunea îl conduce cu iscusință în momentele de liniște și pace, dar care devine irepresibil și sălbatic în momentele de tensiune și incertitudine. Pentru a ne ține emoțiile în hățuri, e nevoie de perioade de liniște, de pace, de refugiu, stabilitate, siguranță. Și au fost atât de puține momente de acest gen în anul care a trecut. În toată situația asta am simțit mai multă neputință ca niciodată, pentru că am învățat să modelez atitudini, viziuni, comportamente, dar nu am cum schimba realitatea dură prin care trec oamenii care mă roagă să-i ajut. Nu pot să fac nimic pentru ca să-și îmbrățișeze din nou soții, părinții, copiii, răpuși de boală sau război. Nu pot să îi ajut să revină în confortul propriilor case, să trăiască viața pe care și-au construit-o și pe care o merită. De multe ori nu pot decât să le ascult durerea, să le simt furia și să le privesc lacrimile în neputință, asigurându-i că e firesc să simtă și să spună ceea ce simt.

Acum că mi s-a adresat întrebarea, înțeleg cât de mici îmi sunt așteptările pentru anul următor. E o capcană psihologică în care ajungem adesea după perioade mai mari de timp, în care ne simțim neputincioși. Ne dezvățăm să visăm, să credem că se mai poate schimba ceva. Asemeni elefanților priponiți cu funii, pe care le-ar putea rupe cu un efort minim, ținând cont de puterea lor. Problema este că și-au pierdut încrederea că mai pot evada, după nesfârșitele încercări, fără de izbândă, pe care le-au făcut când erau mici și neputincioși.

Speranța pentru 2023 este să avem mai multe momente de pace, liniște și siguranță, în care fiecare dintre noi să-și poată recăpăta controlul asupra propriei vieți și abilitatea de a avea vise mari, realizarea cărora să depindă cât mai puțin de motive externe.”

Felicia Nedzelschi, editoare subiecte de autor, AGORA: „Vreo patru ani la rând, înainte de Revelion, îmi doream să am un câine și să călătoresc în Noua Zeelandă. Asta a fost până-n 2020, când universul a râs de noi toți pentru câțiva ani înainte. Într-un mod care-mi pare super sinistru acum, în 2021, fiind cu copil de câteva luni, speram că în 2022 voi ajunge să călătoresc „măcar la Odesa”. „Ha”, a spus universul încă o dată. De asta speranțele mele sunt super modeste acum. Să fie pace și să fim împreună cu cei dragi. Hei, da, aș putea să-ți spun că am speranțe mari că va fi eradicat cancerul, că se va da „reverse” la încălzirea globală și că Putin va merge după corabia rusească, dar îmi pare că cu cât mai mici vor fi așteptările noastre, cu atât mai darnic va fi universul. Poate asta e secretul?”

Leo Zbancă, regizor, scenarist, activist civic: „Dicționarul de limba română are următoarea definiție pentru verbul „a spera” – a considera ca realizabilă o dorință. De mulți ani mă concentrez pe speranțele care depind de mine și pe care simt că le pot realiza. 
Sper ca în societatea noastră să fie mai mulți oameni care respectă diversitatea umană. Sper ca alfabetizarea media să pătrundă în instituțiile de învățământ și tot mai multe persoane să practice gândirea critică și prin acțiuni concrete să combată propaganda și dezinformarea. Sper să trăiesc un an plin de proiecte educaționale și creative cu mulți oameni buni în jur și impact real.
 Aș dori ca persoanele dragi să fie alături, sănătoase și pline de viață. Aș vrea să se încheie războiul, dar asta nu este în mâinile mele. Doresc ca noi toți să sperăm anul acesta mai mult și atunci poate și dorințele mai îndepărtate, care nu depind totalmente de noi, se vor împlini.

”

Alex Gurdila, producător creativ, AGORA: „Speranța mea pentru anul 2023 e că o să ne învățăm nu doar să ne prezentăm ca fiind independenți, dar și să acționăm așa. Europenii și americanii aud de la noi că suntem o țară ca afară, dar în interior, de fapt, ne cam tremură ciupicii, de fiecare dată când autoritățile adoptă legi menite să introducă o reformă: de la fisc și până la digitalizare. Oamenilor nu le place să iasă din zona de confort, chiar dacă asta înseamnă un viitor prosper și liber. Sper să ne ajungă minte să putem alege în libertate și... numiți cum vreți lumea din Est.”

Diana Mihuță, librară: „Sper ca în 2023 să nu înmormântez pe nimeni, să-și ducă toți ai mei viața pe picioare. Și eu cu ei. Mai sper să ajung la atâtea evenimente literare și festivaluri, cât să-mi umple setea. Mai sper să am în continuare poftă de viață. Cam atât, restul sunt planuri și relații cu ceilalți care se realizează pe cât efort bag în ele.”

Irina Ghelbur, CEO AGORA: „De Craciun le-am scris prietenilor mei speranța ca sorții să ne aducă mai des împreună. Sorții fiind combinația dintre dorința de revedere, buna organizare, marea știință a echilibrului job viață personală, comunicare și o doză bună de noroc (ca să coincidă concediile, să nu fie nimeni bolnav, să existe soluții potrivite pentru cei cu copii și să aibă toți niște bani disponibili pentru călătorii). Impossible is nothing. Și da, să fie pace în Ucraina și pe glob, omenirea merită asta!”