Un deceniu în urmă, în R. Moldova exista cel mai mare număr de orfelinate din Europa de Est.  În 2007 mai existau 67 de instituții rezidențiale, orfelinate și internate, în care erau peste 12.000 de copii. Până în anul 2020, numărul copiilor în plasament rezidențial s-a redus la 747 copii. 

Astăzi, mai numărăm 10 asemenea instituții, iar numărul de copii continuă să fie până în 1.000. 

„Orfelinatele reprezintă niște rămășițe ale Uniunii Sovietice, în care până în ziua de astăzi sunt transpuse anumite comportamente și scenarii de sistem închis”, spune pentru AGORA comunicatoarea ONG-ului Copil Comunitate Familie Moldova (CCF Moldova), Tatiana Codreanu. 

Mai mult decât atât, atribuirea și asocierea termenului de „orfan” cu copiii din centrele rezidențiale ar fi o obișnuință și reflex care are rădăcini, la fel, în sistemul sovietic. Însă, acest aspect nu mai corespunde situației actuale, pentru că doar 2% dintre ei nu au un reprezentant legal, ceilalți fiind „orfani social”.

98% din copii care mai sunt astăzi în orfelinate au ambii, sau un părinte, sau o rudă apropiată în viață, deci ei nu sunt orfani. Acești copii zilnic își așteaptă părinții sau rudele să vină după ei

Tatiana Codreanu, comunicatoarea ONG-ului Copil Comunitate Familie Moldova

Un alt raport arată că în orfelinatele din R. Moldova 20% dintre copii au vârsta sub șase ani, iar alți 20% sunt copiii cu dizabilități, iar interacțiunea cu aceste categorii de vârstă ar trebui să fie una pe cât se poate de atentă.  

Donațiile, între necesitate și interese personale

„Caritatea cu sens, ceea ce ar însemna deja responsabilitate socială, sunt acțiunile îndreptate spre educația copiilor și spre incluziunea lor socială, educațională și familială, pentru că aceasta e singura cale prin care un copil își poate dobândi și dezvolta un sistem de valori sănătos, pe care ulterior să-l folosească în propria viață” afirmă pentru AGORA comunicatoarea CCF Moldova, Tatiana Codreanu.

Lipsa culturii și a educației în domeniul carității ar îndepărta aceste acțiuni de la scopul principal. Scop care se transformă treptat în interese personale, deși ar trebui să vizeze bunăstarea copiilor. 

Pe de o parte, donațiile făcute la orfelinate ar fi un act necesar pentru interacțiunea dintre copii și exterior. Aceasta le poate schimba anumite preconcepții și ar putea juca un rol important în integrarea lor socială.

Copiilor din orfelinate le sunt inhibate nevoile psihologice, ei sunt privați emoțional, abandonați și foarte nesiguri pe ei, dar și prezintă multe frici, blocaje în interacțiunea cu cei din jur. În acest context, sunt binevenite vizitele, cadourile din partea oamenilor din afara instituției, ceea ce contribuie la combaterea convingerilor că „oamenii sunt răi”, că cineva ar putea să le mai facă vreun rău

Ina Crasnojon, psihologă

Pe de altă parte, situația în care se donează și sunt făcute acte de caritate pentru „binele” acelor copii se suprapune peste susținerea financiară din partea statului, care ar fi mai mult decât suficientă. Prin urmare, beneficiile acelor donații nu ar ajunge și nu s-ar face simțite în rândul copiilor.

„Întreținerea unui copil în instituțiile statului, orfelinate sau internate, costă între 60.000 lei și 100.000 lei, în dependență de vârstă. Cum credeți, era interes pentru atragerea unui număr sporit de copii în aceste instituții? Oare nu era acesta un business? Care familie în țara noastră primește ajutor de la stat de 60.000 lei pe lună? Dacă familia trecea printr-o nevoie și nu se descurca, autoritățile ce făceau, trimiteau copilul în grija statului” zice pentru AGORA comunicatoarea CCF Moldova, Tatiana Codreanu.

Dar nu înseamnă că instituțiile rezidențiale, orfelinatele și internatele nu au fost și nu continuă a fi o pâlnie pentru vărsarea banilor

Tatiana Codreanu, comunicatoarea CCF Moldova

Ajutorul financiar de care ar avea nevoie orfelinatele și pe care îl invocă reprezentanții instituțiilor în interacțiunea cu donatorii nu ar fi justificabil, în condițiile bugetului alocat de stat pentru acest domeniu. 

Dacă donatorilor li se propune să contribuie la utilarea sau dotarea instituțiilor, se profită exact ca și în expresia „se fură ca în codru”, de ce? Pentru că orfelinatele primesc bugete enorme de la stat. Cum sunt gestionați banii, deja e alt aspect

Tatiana Codreanu, comunicatoarea CCF Moldova

Mai mult decât atât, există și cazuri în care acțiunile de caritate și rezultatele pe urma acestora ar fi în interesul donatorilor, nu doar a instituțiilor. Impresia și imaginea pe care o creează „portretul de donator” ar fi una necesară sau doar satisfăcătoare pentru contribuabili, deși, de cele mai multe ori, este incompatibilă cu nevoile copiilor.

„Vizitatorii donează anumite obiecte unor copii mici, își fac poze, video, culeg laurii și pleacă. Câte lăzi de mandarine sau dulciuri pot mânca copii într-o săptămână? Asta nu interesează, dar sunt aduse de zeci de oameni, toate în aceeași perioadă”, zice pentru AGORA Tatiana Codreanu. 

Un „trebuie” tot apare în această ecuație. Unul pe cât de evident și clar,  pe atât de mult tratat cu superficialitate. Actele de caritate ar avea menirea de a veni în ajutorul copiilor și a donatorilor.

Donațiile ar trebui să se facă pentru noi, pentru ei, și nu pentru promovarea noastră profesională

Ina Crasnojon, psihologă

Ce contează cu adevărat pentru copii

Un copil al internatului, în R. Moldova, este cel care, în cele mai multe cazuri, nu este strigat după nume, un copil lipsit de atenția și afecțiune din partea unui adult sau un copil care rezistă cum poate în structura lor ierarhică.

Un studiu început în România, în anul 2000, referitor la efectele îngrijirii în orfelinate, arată că în medie, pentru fiecare trei luni în care un copil a stat într-un orfelinat, acesta a pierdut o lună de dezvoltare, în comparație cu un copil aflat în plasament familial.

Copiilor nici măcar nu li se adresează pe nume, ci pe numărul de la pat, nemaivorbind de toate formele de abuz existente atât între copiii cât și între îngrijitori și copii

Tatiana Codreanu, comunicatoarea ONG-ului Copil Comunitate Familie Moldova

Cadourile materiale, dulciurile, fructele, oferite copiilor în orfelinate, nu ar devine decât o altă formă de validare sau manifestare a puterii printre copii. Regula lucrurilor personale nu este validă, în acest spațiu. 

„Copiii mai mari amenință copiii mai mici să le ia cadourile, aplicând forța sau alte forme de abuz, amenințări, tachinări. Prin urmare, în multe din aceste instituții, copiii mai mari îi folosesc pe cei mai mici pe post de momele pentru donații, însușindu-și bunurile ulterior. Cine are de suferit la final? Copiii. Și atunci ce fel de caritate este aceasta, dacă au de suferit copii”, susține comunicatoarea CCF Moldova, Tatiana Codreanu.

Repetivitatea și intensitatea actului de a dona masiv, în unele perioade, supun copiii unor trăiri contradictorii. Pe de o parte, este bucuria interacțiunii cu cineva din exterior, iar, pe de altă parte - conștientizarea duratei scurte de timp pe care o are această interacțiune. 

Copiii din orfelinate se bucură mai mult de prezența altora, comunicarea, atenția unor adulți, decât de dulciuri. În special, ei foarte bine realizează că ușile deschise pentru donatori durează foarte puțin, câteva zile în an, în rest vor rămâne din nou singuri. Mulți dintre ei devin foarte triști, chiar și atunci când primesc cadouri

Ina Crasnojon, psihologă

Mai mult decât atât, riscul interacțiunii dintre donator și copii este atașamentul care se creează și care le permite să-și facă speranțe. Însă, tot aceste acțiuni sunt cele care le trezesc sau (re)provoacă temerile, cu precădere atunci când sunt făcute promisiuni, nerespectate până în final.

„Riscul pentru acești copii este că fiecare vizită din partea cuiva din afară, de obicei care fac promisiuni că vor mai reveni, s-ar putea să nu mai intre pe la ei, și atunci pentru ei este o nouă lovitură, dezamăgire, este alimentată frica de abandon” spune pentru AGORA psihologa, Ina Crasnojon.

Interacțiunile copii - donatori, nu au continuitate pe termen lung, iar pentru a schimba felul în care copiii văd lucrurile sau anumite convingeri, ar fi nevoie de menținerea unei legături durabile, potrivit psiholoagei, Ina Crasnojon.

Toți vor uita cine a fost la ei, ce le-au adus. Dar și donatorii, pentru următorul an, vor identifica alt grup țintă, ceea ce este destul de trist. Ar fi minunat dacă donatorii ar opta pentru dezvoltarea unei relații de lungă durată, bazată pe încredere cu un anumit grup de copii. Doar așa, copiii învață că există oameni buni, pe care te poți baza

Ina Crasnojon, psihologă

„Familii, nu orfelinate”

Calitatea vieții copiilor nu se schimbă, indiferent de cantitatea banilor vărsați în bugetul instituțiilor. Viața lor rămâne aceeași, cu un program rigid, fără lucruri persoanele, cu tot la hurtă

Tatiana Codreanu, comunicatoarea CCF Moldova

Actele de caritate realizate în orfelinatele din în R. Moldova ar trebui să susțină schimbarea de durată, în beneficiul copiilor și consolidarea familiilor, potrivit Tatianei Codreanu. Însă, până în acest moment, impactul acestora s-a făcut sesizabil prin felul în care nimic nu s-a schimbat.

„Cât nu ar continua unii vizitatori să doneze în orfelinate, acestea oricum vor fi închise, pentru că nu putem la nesfârșit să curmăm copilăriile” susține comunicatoarea ONG-ului CCF Moldova.

În prezent, actele de caritate realizate în orfelinate ar susține existența unor medii toxice pentru dezvoltare a copiilor. 

„Orfelinatele, internatele, centrele de plasament, cum nu le-am numi depersonalizează, denaturează și șterge urmele identității și apartenenței la o familie sau comunitate”, ne mai spune Tatiana Codreanu.

În același timp, începând cu anul 2007, în R. Moldova încearcă să fie reformat sistemul de îngrijire a copilului. Astfel, ar exista o necesitate mai mare pentru actele de caritate și sprijinul de exterior orientat pentru sprijinirea acestei reforme.

Atât persoanele individuale cât și mediul de afaceri, echipele corporative care activează în spirit de responsabilitate socială, pot dezvolta parteneriate, colaborări cu autorități publice locale, cu ONG-uri specializate pentru a sprijini reforma sistemului de îngrijire a copilului

Tatiana Codreanu, comunicatoarea CCF Moldova

O alternativă care ar putea înlocui sistemul orfelinatelor și care încearcă să fie adoptată și în R.Moldova este asistența parentală profesională. Ideea din spatele acestei inițiative este bazată pe faptul că fiecare copil pentru creștere și dezvoltare ar avea nevoie de o familie, nu de un orfelinat.

„Există alternative de tip familial – Asistența Parentală Profesionistă. Acesta este un serviciu al statului unde copiii nu ajung în orfelinat, dar în îngrijirea temporară a unei familii, perioada este determinată de nevoia copilului”, zice pentru AGORA comunicatoarea ONG-ului Copil Comunitate Familie Moldova, Tatiana Codreanu.

Normalități care încearcă să fie schimbate, dincolo de hotare

La nivel internațional orfelinate nu sunt văzute ca fiind o soluție pentru îngrijirea copiilor, iar caritatea făcută în acest domeniu ar avea o direcție greșită. Din acest motiv, sunt observabile demersuri și mișcări de opoziție față de centrele rezidențiale, începând cu statele puternic dezvoltate și până la cele mai slab dezvoltate.

În cadrul Summitului global pe tema dizabilității, convocat în 2018, secretarul de stat britanic pentru dezvoltare internațională a declarat că orfelinatele și sistemele pe baza cărora funcționează acestea dăunează dezvoltării fizice, emoționale și psihologice a copiilor. În același sens, instituționalizarea nu ar rezolva o problemă, ci ar menține-o pe un termen mai lung, iar impactul negativ afectează, în primul rând, copiii. Prin urmare, Guvernul britanic a adoptat o politică de desființare a centrelor rezidențiale.

Guvernul indonezian a creat standarde naționale de îngrijire pentru instituțiile de protecție a copilului, în 2011. Totodată, a adoptat o legislație care prevede că instituționalizarea este ultima soluție pentru copii. 

Guvernul ugandez închide orfelinatele neînregistrate, care ar fi periculoase. Guvernul din Rwanda s-a angajat să pună capăt instituționalizării tuturor copiilor până în 2020. Și multe alte guverne se îndreaptă în această direcție.

Voluntariatul și toate formele de caritate realizate în centrele rezidențiale încep să nu mai aibă parte de un interes sporit din partea comunității. În schimb, este acordată o mai mare atenție inițiativelor comunitare care consolidează familiile, pentru că susținerea orfelinatelor prin acte de caritate ar crea mai mulți orfani. 

Totodată, acest demers este orientat să rezolve problema din cauza căreia copiii ajung în orfelinate, fie că este vorba de sărăcie, violență sau accesul la educație. În tot acest sistem, donațiile rolul pe care l-ar avea donațiile ar fi să producă o schimbare în societate, nu să perpetue problema existentă.