Ucraina: Viteză și scandal de corupție

„Germania trimite tancuri Leopard 2 în Ucraina” este unul din principalele titluri care se regăsesc în presa internațională din această săptămână. Berlinul a luat însă această decizie, la presiunea aliaților și doar după ce, inclusiv Washingtonul, a precizat că va trimite tancuri Abrams în ajutorul Kievului.

„Decizia Germaniei de a trimite tancuri în Ucraina este una reticentă”, notează The Guardian într-un editorial semnat de jurnalistul Jan-Philipp Hein. Acesta afirmă că ezitarea Germaniei în fața unei asemenea decizii aduce daune majore reputației sale pe plan european, dar poate fi explicată prin deceniile lungi de politică pacifistă, convingere că orice conflict poate fi soluționat doar prin mijloace pașnice și celebra doctrină „Wandel durch Handel” sau „schimbare prin comerț”. La rândul său, Scholz și-a apărat decizia întârziată, afirmând că cedează presiunilor și calculează prudent fiecare pas, transmite ZDF.

Decizia, așteptată dar întârziată, a scos la iveală fricțiunile dintre cei doi mari aliați ai Ucrainei, Germania și SUA. Politico US vorbește despre presiunile reciproce dintre Berlin și Washington, care au frânat mult procesul, în condițiile avansului trupelor ruse pe unele sectoare ale frontului ucrainean. Toate acestea, au înfuriat spiritele atât în capitalele aliaților NATO din Europa, cât și la Kiev, acolo unde membri ai Radei Supreme au acuzat Germania că „se teme de Rusia”.

La rândul său, presa rusă a dezbătut pe larg subiectul livrărilor de tancuri, citând în special declarația purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a afirmat că acestea vor „arde ca celelalte”, scrie MK.ru.

De cealaltă parte, Politico Europe vorbește despre următoarea „ofensivă diplomatică” a Kievului, cea de a convinge aliații să aducă mai repede tancurile și să treacă la livrarea avioanelor de luptă. Din nou, frica Vestului de o escaladare greu de controlat a războiului, frânează procesul de discuții și de luare a deciziilor. De această, cererea ar putea provoca mai multe dezbateri în rândul aliaților decât în cazul tancurilor. 

În presa rusă, subiectul a fost abordat cu referință la Crimeea, RIA Novosti afirmând că „Ucraina negociază cu Vestul livrarea de rachete și avioane pentru atacuri asupra peninsulei Crimeea”, citându-l pe consilierul prezidențial ucrainean, Mihailo Podoliak.

În același timp, tot în SUA, Departamentul de Stat a anunțat joi, 26 ianuarie, sancțiuni împotriva companiei militare private rusești Wagner Group, care participă activ la luptele din Ucraina. CNN relatează că gruparea condusă de Evgheni Prigojin a fost desemnată drept „organizație criminală transnațională semnificativă”. Anunțând decizia, purtătorul de cuvânt al Casei Albe pentru securitate națională, John Kirby, a afirmat că în interiorul Rusiei, cresc tensiunile între Wagner și Ministerul Apărării.

Într-un final, Le Monde atrage atenția asupra scandalului major de corupție de la Kiev, care a „zguduit” administrația prezidențială, Guvernul și justiția, provocând demisii în lanț. Jurnaliștii francezi menționează că deciziile sunt urmărite cu mare atenție de aliați, în condițiile în care Kievul dorește să adere la Uniunea Europeană. Este vorba de scandalul licitațiilor de alimente la prețuri extrem de mari pentru armată și mita luată de ministrul adjunct al infrastructurii, Vasili Lozinski.

„Zelenski epurează oficiali de rang înalt pentru corupție în timpul războiului”, titrează cotidianul spaniol El Pais, care face referință la remanierile din vârful puterii. Acestea, potrivit președintelui Zelenski, nu au de a face cu eșecurile de pe frontul Donețk sau negocierile internaționale pe subiectul livrărilor de armament. Jurnaliștii spanioli văd demisia lui Kirilo Timoșenko, șef-adjunct al biroului Președintelui, drept cea mai controversată dintre toate.

Apropierea franco-germană

Duminică, 22 ianuarie, la Paris a avut loc ședința comună a guvernelor german și francez, prilejuită de sărbătorirea a 60 de ani de la semnarea tratatului de la Elysee. Altădată, o reuniune formală, astăzi aceasta a ajuns să fie una discutată îndelung în presa internațională.

Motivul este legat de diviziunile tot mai accentuate care apar în cele două capitalei, de la gestionarea crizei energetice și până la politica de apărare, unde lipsa de coordonare a provocat unele tensiuni.

Citește și: Lumea-n palmă | Sfidarea Revoluției din Iran, Amazonia respiră mai ușor și tremurici în inima UE și în SUA (CARDURI) 

„La summitul de duminică, liderii Franței și Germaniei au încercat să elimine diviziunile care au afectat cea mai apropiată relație bilaterală a Europei de la izbucnirea războiului din Ucraina, lăsând multe dintre cele mai dificile probleme să fie rezolvate ulterior”, notează Reuters.

Locomotiva Europei unite”, „motorul franco-german” este o mașinărie care, adesea „toarce încet”, dar funcționează doar cu „voința fermă de a transforma mereu controversele” în „acțiune convergentă”, a spus Olaf Scholz. În aceste sens, una din temele care au apropiat cele două capitale este nevoia unui nou fond suveran al UE, ca răspuns la „Inflation Reduction Act” aprobat de SUA, care vizează finanțarea de către stat a companiilor care aleg să își mute tot lanțul de producție în SUA, cerut cu insistență de Paris și refuzat de Berlin.

Le Monde a notat că, în cadrul întrunirii din 22 ianuarie, Macron și Scholz au apelat la numeroase gesturi simbolice, dar au ezitat să formuleze o propunere fermă în privința subiectelor abordate. Printre acestea s-a numărat și subiectul energiei, în condițiile în care Franța se bazează pe energia nucleară, iar Germania este dependentă de gaze naturale. Astfel, deși Berlinul a aprobat măsura de plafonare a prețului și achiziția în comun de gaze naturale, acesta continuă să respingă cererea de reformare a pieței europene de energie electrică sau proiectele legate de consolidarea legăturilor energetice cu Spania, sprijinit de Germania, dar nu și de Franța.

Presiunea pe „inima UE” a fost notată și de presa germană, tema fiind aceeași, cooperarea în cadrul blocului comunitar și menținerea „leadershipului”. Deutsche Welle face o listă a deciziilor care au provocat tensiuni, fiind vorba de pactul pentru un sistem european de apărare aeriană, alocările bugetare imense ale Berlinului pentru a atenua impactul crizei energetice sau proiectul conductei de hidrogen dintre Spania și Germania.

The Economist a scris anterior despre faptul că acest summit bilateral a fost amânat de două ori în acest an, ultima dată de francezi, în luna octombrie. Atunci, analiștii au interpretat decizia ca o reacție a Parisului la anunțul Berlinului despre pachetul de 200 miliarde de euro pentru criza energetică.

„Franța și Germania sunt adesea în dezacord. Punctul forte al legăturii lor este capacitatea de a găsi un teren comun și de a-i atrage și pe alții cu ei. Cu toate acestea, războiul a atras atenția Germaniei spre est. Franței îi place să creadă că se află întotdeauna în fruntea preocupărilor Germaniei, o sensibilitate pe care liderii germani o îngăduie în mod tradițional”, afirmă The Economist.

Preocupările privind Ucraina au fost unul din subiectele principale ale întrunirii și o altă ocazie a Franței de a pune presiune pe Germania în ce privește livrările de tancuri. Astfel, potrivit France24, Scholz a insistat în continuare pe o coordonare comună între aliați pe această problemă, deși Macron a afirmat că „nimic nu este exclus”.

Documente secrete și o (meta)revenire

Peste Ocean, scandalul documentelor secrete continuă, după ce asemenea tipuri de acte au fost descoperite și în locuința fostului vicepreședinte al SUA, Mike Pence, la 24 ianuarie, scrie The New York Times. Avocații fostului oficial afirmă că acesta nu știa de existența documentelor și a dispus de îndată trimiterea acestora la Arhivele Naționale.

Aceeași publicație se întreabă dacă nu cumva guvernul SUA abuzează de abilitatea de a clasifica documente, fiind vorba de milioane de acte care sunt marcate ca „top secret” în fiecare an.

Jurnaliștii americani notează că descoperirea ridică semne de întrebare privind modul în care documentele secrete sunt păstrate de oficialii guvernamentali. Atât președintele în funcție, Joe Biden cât și fostul președinte, Donald Trump se află sub investigații speciale, în ce privește acest subiect.

Profitând de acest episod, Associated Press relatează despre un alt caz, petrecut în 1984, când documente secrete guvernamentale au ajuns să fie prezentate de o elevă din cadrul unei școli primare. Deși era vorba despre documente ale aparatului de campanie ale ex-președintelui Jimmy Carter, acestea au declanșat o dezbatere.

Mai mult, Arhivele Naționale ale SUA au transmis o notificare către toți foștii președinți ai SUA, începând cu Bill Clinton, prin care solicită verificarea documentelor pe care le au în posesie, pentru a preveni apariția unor alte tipuri de asemenea episoade.

Revenind la fostul președinte, Donald Trump, știrea săptămânii din SUA este despre restabilirea accesului acestuia pe platformele deținute de Meta, Facebook și Instagram, anunță The Washington Post. Deși accesul acestuia va fi restabilit de facto în câteva săptămâni, oficialul Meta, Nick Clegg a dat asigurări că fostul președinte ar putea fi lipsit din nou de acces dacă va încălca din nou regulile rețelelor sociale. De altfel, decizia vine după o solicitare a avocatului lui Trump și se înscrie în trendul deciziilor de restabilire a acestuia, inițiat de Twitter în noiembrie.

Drept răspuns, Trump a criticat din nou Meta și a declarat că Facebook ar fi „pierdut miliarde” după interzicerea „președintelui vostru favorit, adică eu”.

„Un astfel de lucru nu ar trebui să se mai întâmple niciodată unui președinte în exercițiu sau oricărei alte persoane care nu merită să fie pedepsită!", a scris el pe rețeaua sa, Truth Social. Oponenții săi politici, în special Partidul Democrat, au criticat dur decizia Meta.

BBC scrie că fostul președinte trebuie să decidă dacă revine pe Facebook, or acesta are un acord cu Truth Social, care prevede că este obligat legal să posteze inițial pe platforma dată, iar după șase ore, pe altele. În caz contrar, riscă să fie dat din nou în judecată, deși platforma Truth Social are doar câteva milioane de utilizatori, spre deosebire de Facebook, care are trei miliarde de conturi.

Generalul de la Praga și populismul

Sâmbătă, 28 ianuarie, în Cehia a avut loc turul doi al alegerilor prezidențiale, care au fost câștigate cu un scor major de generalul în retragere, Petr Pavel, care l-a învins pe ex-premierul Andrzej Babis. Fostul șef al Guvernului, care și-a încetat mandatul după ce a pierdut parlamentarele, este considerat de majoritatea presei internaționale drept un populist, după cum relatează chiar BBC.

Tot jurnaliștii britanici scriu că alegerile au fost văzute ca o confruntare între „democrația liberală și oligarhia populistă”. Dezinformarea a fost un element aparte al acestei campanii, o serie de știri false fiind promovate de pagini web care își aveau originea în Federația Rusă.

Pavel a sprijinit menținerea Republicii Cehe în Uniunea Europeană și în NATO și s-a pronunțat ferm în favoarea unui ajutor militar suplimentar pentru Ucraina, pentru a lupta împotriva invaziei Rusiei.

De altfel, scorul înregistrat de Petr Pavel în alegeri, de 58,3% a fost calificat drept o „victorie zdrobitoare” de The Guardian, cel mai mare înregistrat vreodată într-un scrutin prezidențial din Cehia și care reflectă un avantaj de peste 958.000 de voturi la nivel național.

Pavel îl va înlocui pe controversatul președinte în exercițiu, Miloš Zeman, care se va retrage în martie, la sfârșitul celui de-al doilea mandat. El a fost catalogat drept un factor de dezbinare de către critici, care îl acuză, de asemenea, că a încercat să se amestece în politică dincolo de puterile sale constituționale.

The New York Times afirmă că alegerile prezidențiale din Cehia deschid șirul unor alegeri importante în Europa din acest an, care vor defini politica de pe continent, în următorii patru ani, și vor releva modul în care populismul este tot mai mult respins de alegători.

Chiar și așa, populismul continuă să fie o forță, acest lucru fiind demonstrat anul trecut de victoria zdrobitoare a premierului Viktor Orban în Ungaria, dar norocul său în alte părți a fost amestecat. A suferit un mare eșec în Republica Cehă în octombrie 2021, când Babis și-a pierdut postul de prim-ministru după ce o alianță largă de partide de centru și de stânga a câștigat alegerile parlamentare. Alegerile de anul trecut din Slovenia au dat o altă lovitură, alegătorii înlăturându-l pe Janez Jansa, un admirator de extremă dreapta al lui Donald J. Trump și un aliat apropiat al lui Orban.

Dar populismul anti-sistem ar putea câștiga teren în alegerile din acest an în Slovacia, al cărei guvern centrist s-a prăbușit în decembrie, deschizând calea unei posibile reveniri la putere a lui Robert Fico, un fost prim-ministru a cărui imagine e pătată de corupție și alte scandaluri. Testul cheie va fi însă alegerile din această toamnă în Polonia, cea mai populată țară din regiune, care este guvernată din 2015 de partidul profund conservator și naționalist Lege și Justiție, notează cotidianul american.