A încercat prima doză de droguri încă în adolescență. Nu problemele au fost cele care l-au împins spre acest pas, ci prostia, spune Andrei (n.s) - un bărbat în vârstă de 50 de ani din Bălți. Povestea lui este renumită în comunitatea consumatorilor de droguri, el fiind unul dintre puținii care au reușit să renunțe la stupefiante de sine stătător, fără ajutorul vreunei terapii.
Asta însă cu mult greu și după mai multe încercări eșuate, despre care bărbatul nu iubește să își amintească. „Am început dintr-o prostie să fac ceea ce făceau prietenii mei, fără să mă gândesc la consecințe. Făceam parte dintr-o gașcă de băieți respectați în oraș, cu părinți care dețineau funcții înalte în Municipiu, iar drogurile erau pentru noi o formă de a ne relaxa. Peste doi ani, când au început primele dureri, am conștientizat că trebuie să renunț, dar așa și nu am reușit mulți ani la rând”, povestește Andrei.
De unde făcea rost de droguri un copil de 14 ani? De peste tot, spune bărbatul. În acea perioadă, prin anii 80, moldovenii creșteau cânepă și mac în grădină fără să-și dea seama că adolescenții se „delectează” cu aceste plante, punându-și în pericol sănătatea și chiar viața. Alteori Andrei împreună cu prietenii își injectau medicamente aduse de către prietenul lor - un medic angajat la o unitate militară din apropiere.
Acesta îi asigura cu preparate, deși singur nu consuma. Mai mult, povestește Andrei, medicul nici măcar nu a încercat să-i oprească sau măcar să le explice la ce poate duce consumul de substanțe interzise.
„Era medic militar și era mai mare decât noi. El nu consuma, dar ne aducea nouă când ceream… apelam la el când nu mai aveam alte surse de unde să găsim substanțe. În general, erau ușor să găsești droguri în acea perioadă. Când am ajuns în armată, comunicam doar cu doctorițele care aveau acces la medicamente - acesta era criteriul de bază după care alegeam femeile. Vroiam ca ele să mă asigure cu droguri, ceea ce și făceau”, mărturisește bărbatul.
A consumat droguri mulți ani la rând, în acest răstimp încercând fără succes de mai multe ori să renunțe la viciul care-i distrugea viața. În tinerețe a crezut că se poate salva de droguri doar dacă se abține să le consume, însă nu a putut să suporte durerea cauzată de lipsa de substanțe în organism. Între timp și-a pierdut o bună parte dintre prietenii din copilărie, iar familia nu-l mai privea cu aceiași ochi. Pe atunci dependența de droguri nu era privită ca pe o boală, ceea ce și este de fapt, iar autoritățile se gândeau mai mult cum să-i pedepsească pe consumatori, decât să-i trateze. Andrei s-a decis definitiv să renunțe la acest viciu la vârsta de 37 de ani. Atunci și-a dat seama că viața lui stagenază mult. Î
n timp ce colegii lui de școală reușise să întemeieze familii, să termine universitatea și să se angajeze la muncă, el continua să trăiască doar cu plăcerea amăgitoare a drogurilor. „Lupta cu drogurile e foarte asemănătoare cu lupta cu sentimentele, e greu să o câștigi. Deși creierul îți spune că tu trebuie să faci un lucru, întregul corp te îndeamnă să faci contrariul. În cele din urmă m-am decis să merg la un centru de reabilitare din Rusia, acolo unde pe parcursul unui an am urmat așa numita terapie prin efort fizic".
Consumatorii erau puși la muncă grea în câmp și nu le era permis să consume droguri. E o terapie inumană cu care nu sunt de acord, deși eu am fost singurul din colegii mei care a dus-o până la capăt. Durerea era insuportabilă, eu - bărbat în toată firea, mă ascundeam în colțuri și plângeam. Nu așa faci un om să renunțe la droguri”, afirmă bărbatul, acum în vârstă de 50 de ani.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.