Autorii sesizării au solicitat anularea decretelor Președintelui Republicii Moldova privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru. Temeiurile pe care le-au înaintat socialiștii au fost lipsa votului Guvernului Sturza, o majoritate constituită neregulamentar, duble standarde de integritate la desemnarea/refuzul desemnării candidaţilor pentru funcţia de Prim-ministru și neconsultarea fracţiunii parlamentare a PSRM.
Concluzia Curții
„Curtea a reţinut că neîntrunirea cerinţei de cvorum pentru şedinţa Parlamentului din 4 ianuarie 2015 s-a produs anume datorită blocării deliberate a şedinţei Parlamentului de către fracţiunea PSRM, prin absenţa deputaţilor acestei fracţiuni, fiind astfel rezultatul exclusiv al acţiunilor sale”
Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că termenul de 15 zile, prevăzut de Constituţie pentru a cere votul de învestitură Parlamentului, este unul limită pentru efectuarea tuturor procedurilor de formare a Guvernului. Astfel, indiferent dacă Parlamentul s-a exprimat sau nu prin vot expres, tentativa de formare a Guvernului este considerată epuizată la expirarea acestui termen.
Prin urmare, în cadrul procedurilor de formare a Guvernului, neacordarea votului de încredere de către Parlament în interiorul termenului de 15 zile de la desemnare, indiferent de motivele pentru care nu s-a produs, are semnificaţia eşuării tentativei de formare a Guvernului.
Astfel, în conformitate cu atribuţiile sale constituţionale, Preşedintele urma să desemneze din nou un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
2) Majoritatea parlamentară nu a fost constituită regulamentar
Curtea a reamintit că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 29 decembrie 2015, a adoptat o Adresă prin care a solicitat Parlamentului să reglementeze expres conceptul de formalizare a majorităţii parlamentare în scopul susţinerii unei anumite candidaturi pentru funcția de Prim-ministru şi a procedurii de notificare a Preşedintelui în această privință. Din însăşi conţinutul Hotărârii şi Adresei emise este absolut evident că în speţă este vorba de o situaţie diferită decât cea reglementată de Regulamentul Parlamentului, care se referă nemijlocit la configuraţia Parlamentului imediat după alegeri, şi nu la reconfigurările ulterioare.
În contextul viciilor de procedură invocate de autorii sesizării la constituirea majorităţii parlamentare, Curtea a reamintit că a statuat în jurisprudenţa sa anterioară că, potrivit articolului 68 din Constituţie, orice mandat imperativ este nul. Caracterul neimperativ al mandatului include dreptul deputatului de a vota independent de fracţiunea/partidul din care face parte. Astfel, modul de asociere a deputaţilor pentru susţinerea unui guvern poate depăşi cadrul fracţiunilor constituite imediat după alegeri.
3) Decretele sunt neconstituţionale deoarece au fost emise în ultimele 15 zile ale termenului de 3 luni (cu o întârziere de o zi)
Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea reiterează că termenul de 15 zile este unul limitativ pentru candidat în vederea solicitării votului de învestitură, şi nu pentru Preşedinte, în vederea desemnării candidatului. Aceasta nu exclude dreptul pentru candidat de a solicita votul de învestitură înainte de expirarea termenului limită de 15 zile.
Astfel, nerespectarea de către Preşedinte a acestui termen nu poate afecta valabilitatea Decretului de desemnare a candidatului, cu atât mai mult că în speţă este vorba de micşorarea acestui termen cu o singură zi şi nu afectează substanţa procedurilor de învestire a noului Guvern. În acest context, Curtea a reţinut că 14 zile este un termen suficient pentru candidatul desemnat pentru a solicita votul de învestitură a Guvernului.
De asemenea, Curtea a relevat că desemnarea candidatului Filip s-a efectuat cu acordul acestuia, fapt care presupune şi acceptul implicit pentru această limitare de o zi.
Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că, în sensul articolului 98 din Constituţie, în interiorul termenului de 3 luni, inclusiv în ultimele 15 zile, Preşedintele şi Parlamentul nu sunt limitaţi în privinţa numărului tentativelor de formare a Guvernului.
4) Preşedintele a aplicat duble standarde de integritate la desemnarea/refuzul desemnării candidaţilor pentru funcţia de Prim-ministru;
În esenţa, autorii sesizării invocă faptul că dl Pavel Filip a făcut parte dintr-un Guvern demis prin moţiune de cenzură pe motive de corupţie.
În acest context, Curtea reaminteşte că anterior s-a pronunţat asupra unei pretenţii similare prin Decizia de inadmisibilitate nr. 10 din 18 noiembrie 2014. Astfel, Curtea a subliniat distincția care urmează a fi operată între răspunderea personală pe care o poartă un Prim-ministru pentru Guvernul pe care îl conduce în raport cu ceilalţi membri ai Guvernului.
Astfel, urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că demiterea prin moţiune de cenzură nu presupune pentru membrii Guvernului demis imposibilitatea automată de a exercita o funcţie de demnitate publică.
5) Neconsultarea fracţiunii parlamentare a PSRM
Curtea a reţinut că în această parte, sesizarea este repetitivă, deoarece s-a pronunţat anterior asupra acestui aspect prin Hotărârea nr. 32 din 29 decembrie 2015.
Adiţional, având în vedere faptul că fracțiunea PSRM şi-a anunţat public refuzul de a participa la consultările cu Preşedintele Republicii Moldova în vederea formării Guvernului, în această parte sesizarea este abuzivă.
Cu referire la pretinsele încălcări invocate în speţă, Curtea a constatat că autorii sesizării nu au argumentat incidenţa normelor constituţionale asupra actelor contestate.
Totodată, Curtea a menţionat că sesizarea depusă este abuzivă, deoarece fracţiunea PSRM a refuzat să participe la formarea Guvernului şi, anume datorită absenţei membrilor fracţiunii PSRM, a contribuit la lipsa cvorumului în Parlament la şedinţa pe care îşi întemeiază pretenţiile şi la eşuarea tentativei de învestire a Guvernului Sturza.
Pentru raţionamentele arătate, Curtea a conchis că sesizarea este vădit nefondată, formulată abuziv şi argumentată defectuos, motive pentru care a decis să o respingă ca fiind inadmisibilă.
Decizia Curţii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, în conformitate cu prevederile articolelor 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională arespins sesizarea ca fiind vădit nefondată.
Decizia Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.