Efectele dorite (anti-inflaționiste) ale înăspririi politicii monetare întârzie să apară. Din cauza unei receptivități mai mari a populației la evoluțiile cursului, canalul de transmisie a politicii monetare prin intermediul ratei dobânzii este mai puțin eficient. Deprecierea continuă a monedei naționale determină populația să renunțe la depozitele pe termen lung în lei. Astfel, creșterea ratelor de dobândă nu face mai atractivă păstrarea economiilor în lei, iar concomitent se reduce soldul depozitelor în valută. Stabilizare pieței bancare prin promovarea politicilor monetare restrictive va fi mul mai dificil de realizat, în condițiile sensibilității excesive a populației la fluctuațiile cursului valutar.Deprecierea cu circa 25% din 2015 a leului a cauzat creșterea reticenței populație față de depunerile în monedă națională, iar drept urmare soldul depozitelor la termen în monedă națională a fost în continuă scădere din octombrie 2014, deși această tendință s-a temperat începând cu august 2015. Cu toate că soldul depozitelor la termen a înregistrat o reducere constantă, atragerea noilor depozite la termen nu a cunoscut o dinamică negativă continuă. Mai mult, începând cu iunie 2014 se atestă o creștere a atragerii depozitelor la termen în lei). Aceasta evoluție denotă faptul că retragerea depunerilor bănești a depășit cu mult atragerea depozitelor noi.

Restricționarea politicii monetare a cauzat creșterea ratelor de dobândă la depozite, însă nu a fost suficientă pentru a majora atractivitatea depozitelor bancare. Continua depreciere a leului a anihilat efectele asociate măririi remunerării pentru depunerea banilor în bănci. În fond, în ultimii 2 ani rata de schimb are o influență mai mare asupra evoluției soldului de depozite în monedă națională comparativ cu impactul determinat de modificare a ratei de bază. La fel, se observă că începând cu luna octombrie 2014 cea mai mare contribuție la modificarea soldului depozitelor la termen în monedă națională a avut-o anume deprecierea leului, în timp ce efectele majorării ratei de bază au fost mai puțin semnificative.

Scăderea depozitelor în monedă națională este însoțită de creșterea depunerilor în valută. Drept urmare raportul dintre depozitele în lei și cele în valută se reduce. Astfel, dacă în decembrie 2014 depozitele în lei depășeau cu 13% pe cele în valută, în decembrie 2015 depunerile în monedă națională erau cu 4% mai mici decât cele în valută. Concomitent, se majorează gradul de dolarizare a masei monetare. Ponderea depozitelor valutare în masa monetară, exprimată prin agregatul monetar M3, a constituit 38,7% în luna decembrie 2015 și a crescut cu 4,2 % față de anul precedent

În cazul, depozitele valutare noi atrase, exprimate în lei, se observă că din februarie 2015 ritmurile de creștere s-au temperat, iar din mai 2015 se atestă și ritmuri negative. Aceste evoluții ar putea indica asupra demarării unei tendințe periculoase, caracterizată prin reducerea atragerii noilor depozite, care ar putea afecta și mai mult indicatorii de lichiditate a băncilor comerciale.

Sensibilitatea exagerată a moldovenilor față de evoluțiile cursului valutar, precum și anticipările pesimiste privind dinamica economică, cauzează eficiența redusă a măsurilor dure de politică monetară. Majorarea ratelor instrumentelor de politică monetară nu a determinat creșterea plasării disponibilităților în lei în depozite bancare. Totodată, neîncrederea în sectorul bancar determină populația să renunțe, inclusiv, și la deschiderea noilor depozite în valută. Augmentarea acestor evoluții ar putea crea presiuni majore asupra nivelurilor de lichiditate din sectorul bancar.