Care este povestea Inei Niculiță, moldoveanca de la „General Electric”

Ina Niculiță e specialist calificat în domeniul resurselor umane la „General Electric”, iar calea spre acest rezultat a fost mult mai lungă și grea decât credeți. În prezent este mândră să afirme că mama este cea care i-a insuflat curaj de a merge fără oprire și că trebuie să devii cel mai aprig suporter al său dacă vrei să învingi, scrie ea.md.

- Între Gotești și Florida e, totuși, o distanță impresionantă. Cum s-a întâmplat să alegi tocmai Tărâmul Făgăduinței pentu a pune temelia viitorului tău? Ai regretat vreodată această mare decizie?

- Pofta mea de a explora a început mult mai devreme, la vârsta de 15 ani, când am plecat la studii în România. Nu pot spune că am avut un plan de a ajunge în SUA pe termel lung, ci mai degrabă a existat a serie de evenimente, persoane și circumstanțe care m-au plasat aici. Inițial am venit în State cu un program de training, care ulterior s-a transformat într-o ofertă de muncă pe termen lung. După 5 ani de la venirea mea aici, având atât experiența din Moldova, cât și pe cea din America, am decis să-mi urmez studiile postuniversitare, reprofilându-mă în Resurse Umane.

Dintotdeauna am vrut să mă provoc pe mine însămi să fac pași îndrăzneți, oricât de terifiant și intimidant ar fi fost. Am urmat același principiu și în cazul acesta, ghidându-mă de ideea că posibilitățile de creștere sunt mai mari decât riscurile pe care le iau și de invesțiile de efort pe care le fac. Nu regret această decizie din multiple motive, dar în special pentru că am reușit să învăț atât de multe lucruri despre mine însămi și am reușit să rup tiparele în care suntem plasați cumva de societatea de acasă. Bineînțeles că a trebuit să fac și anumite compromisuri și anume: să renunț la proximitatea cu familia mea din Moldova. Sper însă că voi reuși să-i văd mai des și că voi putea să expun viitorii mei copii la cultura moldovenească.

- Cât de greu sau ușor ți-a fost să te înmatriculezi la Universitatea Florida și să-ți duci la bun sfârșit studiile acolo?

- Programul de Masterat în Administrarea Businessului (MBA) este unul foarte selectiv. Universitatea acordă foarte multă importanță reputației programului și, din acest motiv, comisia de admitere analizează cu minuțiozitate fiecare dosar, acceptând în medie doar 24% din aplicanți. Mie mi-a luat mai bine de 6 luni să mă pregătesc pentru depunerea dosarului, timp în care, printre altele, am studiat pentru cele două examene de admitere și m-am pregătit pentru interviul cu reprezentantul comisiei de admitere. Am vrut să fiu sigură că îmi perfecționez fiecare parte a dosarului, astfel încât să am șanse mari să fiu acceptată.

Cu toate astea, procesul de admitere nu a fost nici pe departe la fel de solicitant precum a fost programul în sine. Din prima zi am înțeles că sunt înconjurată de un grup de colegi excelenți; nu doar extraordinar de inteligenți, dar și cu un spirit foarte competitiv și obișnuit să câștige mereu. Pentru mine a fost o provocare personală să fiu la același nivel cu ei.

Studiile, în cazul meu, au fost cuplate cu a-mi căuta un loc pentru viitoarea mea carieră, ceea ce în America se întâmplă în timpul programului și nu după absolvire. De fapt, unul dintre criteriile de evaluare a programelor the MBA este rata de absolvenți care au o ofertă de muncă până la absolvire.

Citiți interviul integral pe ea.md.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim