Reclamantul a susținut că acele condiții de detenţie, în perioada în 21 ianuarie - 23 august 2011, au fost inumane. În special, el s-a plâns de condițiile în care a fost deținut în prima lună, acesta susținând că a fost plasat într-o celulă pentru deținuți cu probleme medicale, deoarece la sosirea sa în penitenciar, dânsul s-a plâns pe durerile cauzate de cancerul de prostată și hipertensiunea arterială.

Condițiile de detenție

Având în vedere că alți 15 deținuți cu diferite boli au fost plasați în aceeași celulă, reclamantului i-a fost frică de a nu fi contaminat cu alte boli. După o lună, dl Okolisan a fost transferat într-o celulă din subsol, unde era foarte umed și rece, infestată cu insecte și șobolani și nu avea acces la lumina zilei. Mai mult, accesul la apă nu a fost disponibil în permanenţă, nu a existat nici o toaletă, astfel încât, deținuții erau nevoiți să folosească o găleată, majoritatea dintre ei fumau în celulă, iar mâncarea nu era suficientă și/sau necomestibilă.

Reclamantul a susținut că nu a primit tratamentul medical necesar stării sale, iar în consecință, starea de sănătate s-a înrăutățit considerabil. El nu-și mai putea controla urinarea și astfel a trebuit să mai suporte suplimentar și umilire.

Potrivit guvernului pârât, celulele în care a fost plasat reclamantul, au avut câte o fereastră și ventilație, o chiuvetă și o toaletă separată de restul celulei. Celulele au fost în mod permanent dezinfectate, apa de la robinet a fost disponibilă de cele mai dese ori, iar mâncarea caldă a fost servită de trei ori pe zi.

Reclamantul a contestat încheierile de plasare în arest preventiv precum și prelungirea acestora, referindu-se în mod special la starea sa de sănătate. La data de 23 august 2011, detenția sa a fost înlocuită cu arestul la domiciliu.

Decizia Curții

Curtea a conchis că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente cu privire la persoanele aflate în detenție. Curtea a mai notat că supraaglomerarea celulei a fost confirmată, atât de datele Guvernului în ceea ce privește mărimea și gradul de ocupare a celulelor, precum și de Centrul pentru Drepturile Omului.

În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la omisiunea de a i se acorda asistență medicală necesară stării sale, Curtea a notat, că Guvernul a efectuat mai multe încercări de a-l convinge pe reclamant să fie transferat în Penitenciarul nr. 16. Această instituție fiind o închisoare-spital, iar reclamantul urma să fie transferat pentru a fi supus investigațiilor medicale suplimentare. În opinia Curții, autoritățile nu pot fi atrași la răspundere pentru neîndeplinirea obligațiilor pozitive de asigurare a unei asistențe medicale corespunzătoare reclamantului, în cazul în care propriile sale acțiuni a acestuia au împiedicat acest lucru.

Reclamantul a cerut 2 750 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli și 15 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral. Curtea a acordat reclamantului 3 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1 000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.