Ana Sîrbu
7 ani în urmă, exact în acest loc, zeci de mii de tineri au venit să-și manifeste nemulțumirea față de rezultatul alegerilor parlamentare.
Ceea ce se dorea a fi un protest pașnic a degenerat, la scurt timp, în acțiuni violente soldate cu distrugerea clădirii Parlamentului și a Președinției, dar și cu tineri bătuți ulterior în comisariatele de poliție.
Agora a realizat un reportaj cu mărturiile mai multor tineri, care au fost victime ale torturii pe 7 aprilie 2009, cât și în zilele următoare.
Ceea ce a provocat protestele a fost anunțarea rezultatelor preliminare din 5 aprilie care au atribuit aprope 50% din voturi Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.
„De fapt, a început pe data de 6 aprilie. La universitate ne-am adunat, pentru că era dezamăgiți de rezultate și ne-am pornit într-un marș spre PMAN. Eram vreo 10 de la facultatea de istorie și vreo de la jurnalism”, a recunoscut Vadim, victimă a torturii pe 7 aprilie 2009.
„Toți ne-am pornit cu gânduri bune și pașnice. Ne-am pornit cu spirit patriotic și organizat de la Universitatea Tehnică și am mărșăluit până în piață. Simțeam parcă o eliberare că lumea într-adevăr s-a adunat și strigau toți pașnic și frumos”, a spus Denis, victimă a torturii pe 7 aprilie 2009.
„A fost un strigăt al oamenilor, al poporului”, a subliniat Sergiu, victimă a torturii pe 7 aprilie 2009.
„Era miezul nopții și vroiam să plec acasă. Din direcția străzii Pușkin a venit un val de polițiști și pe toți care îi vedeau îi băteau și încărcau în mașini. Din start le-am spus că nu sunt de vină”, a spus Vadim, victimă a torturii pe 7 aprilie 2009.
„Și băieții, și fetele erau umilite. Erau forțați să se dezbrace și să facă flotări. Cică pentru perchiziționare. Vreo 28 de băieți au suferit tortura „telefon”- lovituri concomitente cu palmele peste urechi”, a precizat Ludmila Popovici, director executiv Centrul de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”.
Pe 7 aprilie 2009 peste 30.000 de persoane, susținători ai opoziției au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. Liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin.
Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat.
În Președinție, datorită pasivității suspecte a forțelor de ordine, manifestanții au pătruns forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat (care au fost mai târziu arse), mobilier și computerele Aparatului Președintelui.
În Parlament, manifestanții au ocupat câteva birouri, iar în celelalte se baricadaseră polițiștii. Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier și i-au dat foc. Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene. În replică, protestatarii au răspuns acțiunii poliției printr-un „bombardament” cu pietre.
În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.
În cursul nopții de 7 spre 8 aprilie, poliția a făcut uz de arme cu gloanțe oarbe și a arestat 193 de studenți.
sursa foto: Mircea Bobînă
Vezi și aceste știri
Advertoriale
Primul Forum pentru Responsabilizare Socială în Sănătate: Cum să fii tratat mai bine în instituțiile medicale?
„Bucură-te de moment. Noi ne ocupăm de restul”. De Ziua Internațională a Cafelei, Julius Meinl plantează arbori în numele partenerilor
