În condițiile constrângerilor bugetare existente, fondurile alocate pentru construcția apărării naționale nu se folosesc în cel mai optim mod. Astfel, pe parcursul ultimului deceniu nu au fost finalizate procesele de reformare a apărării naționale și nici documentele de programare strategică pentru acest sector, care să ghideze planificarea apărării naționale pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, lipsa documentelor strategice a determinat faptul că structura armatei naționale (AN) este învechită, fără să fie ajustată noilor realități de securitate și constrângeri de finanțare.

Pe parcursul ultimului deceniu finanțarea sectorului apărării naționale nu a fost uniformă. Odată cu lansarea Concepției reformei militare în anul 2002 au crescut și alocările bugetare pentru apărare, atingând nivelul maxim de 0,61% din PIB în anul 2008.După o reducere semnificativă a finanțării în anii 2009 -2010, alocările în termeni nominali au început să crească din nou, depășind în anul 2014 nivelul maxim înregistrat în 2008. Totodată, cheltuielile în termeni reali s-au recuperat nesemnificativ după 2010 și nu au atins nivelul maxim precedent. De asemenea, în perioada respectivă, ponderea alocărilor pentru apărare în PIB și în total cheltuieli bugetare a stagnat la un nivel cu mult mai jos decât în perioada anterioară. Aceste evoluții vorbesc despre pierderea interesului din partea executivului pentru reformarea sectorului dat și că finanțarea altor sectoare a crescut cu mult mai rapid.

În 2015 Republica Moldova era devansată la capitolul ponderii cheltuielilor militare în PIB de toate țările din Europa Centrală și de Est, precum și cele din CSI. De asemenea, alocările pentru acest domeniu la noi în țară sunt cele mai mici în comparație și cu alte țări neutre, precum și din punct de vedere a intensității cheltuielilor respective pe cap de locuitor.

Structura cheltuielilor pentru apărare poartă un caracter neuniform și au suferit schimbări semnificative pe parcursul ultimilor ani. În ultimii ani cea mai importantă pondere din alocările bugetare sunt pentru personal (mai mult de 50%), în timp ce investițiile de capital sunt nesemnificative, de doar câteva puncte procentuale.

Cheltuielile pentru personal a crescut brusc în anul 2007 și au continuă să crească până în prezent, faptul dat fiind în mare măsură explicat de trecerea la modelul de armată profesională. Totodată, această structură de cheltuieli, din nou scoate în evidență că cheltuielile actuale sunt doar pentru întreținerea fizică a unui număr dat de militari, fără a se face investiții în capacitățile lor de luptă. Perpetuarea acestui model de finanțare a Armatei Naționale va duce la situația când utilitatea forțelor armate pentru apărarea țării va fi nulă, și mai eficient va fi de desființat Armata Națională ca serviciu public.

Pentru a redresa situația din domeniu, Expert-Grup recomandă câteva măsuri. Una din recomandările prioritare ar fi majorarea treptată a alocărilor pentru apărare la media regională. În acest context, Iurie Morcotîlo, economist în cadrul Expert-Grup și unul din autorii studiului, a declarat: ”În condițiile în care 10% din teritoriu nu este controlat de autoritățile centrale, iar securitatea din regiune s-a înrăutățit semnificativ, este imperativă schimbarea atitudinii față de apărarea națională și de a repune sectorul dat în prioritățile de dezvoltare a țării.”

O altă recomandare se referă la elaborarea documentelor strategice de apărare. Fără aprobarea Strategiei Militare Naționale, Doctrinei Militare și a Cărții Albe a apărării, alocările publice pentru sector nu au și nu vor avea un efect scontat. În mod firesc, este nevoie și de revizuirea structurii Armatei Naționale (AN) conform realităților actuale de finanțare, care să permită reorganizarea componentelor ce au o contribuție minimă la apărarea națională, dar consumă surse financiare semnificative.

Printre alte măsuri recomandate de Expert-Grup se numără:

• Mărirea investițiilor capitale în apărarea națională. În prezent, AN este dotată cu echipament uzat moral și fizic din perioada sovietică. Chiar și în anii când au fost înregistrate cele mai multe investiții capitale în AN, acestea erau alocate pentru construcția caselor și clădirilor administrative, și nu pentru infrastructură și dotarea militară. Lipsa investițiilor și a modernizării capacităților de luptă, va determina faptul că AN nu-și va putea îndeplini atribuțiile în mod corespunzător. Altfel spus, banii publici vor fi cheltuiți pentru o armată-simbol al suveranității, dar care în realitate nu va putea apăra această suveranitate într-un scenariu de agravare a securității naționale.

• Majorarea transparenței bugetare în sectorul apărării. Nivelul curent de transparență a instituțiilor cheie din sector nu permite monitorizarea și analiza utilizării eficiente a banilor publici în cadrul AN. Fără a mări radical transparența, nu doar prin publicarea la timp a bugetelor și rapoartelor de activitate, dar și prin o mai mare detaliere a acestor documente, efectul scontat din mărirea ipotetică a finanțării sau ajustarea structurală a AN va fi destul de redus. Doar prin implicarea actorilor terți față de executiv, se va putea de adus contribuții pozitive la formularea și argumentarea bugetelor pentru apărare, spre majorarea acestora și utilizarea cât mai eficientă a fondurilor publice.