Găgăuzia atrage investiții atât din Turcia, cât și din Rusia, stimulând concurența între cele două puteri. E greu să se plimbi pe trotuarele distruse din Comrat fără să observi steagurile străine de pe marginile străzilor care trădează dependența regiunii de donatorii externi. Dar, în timp ce multe se cunosc despre pârghiile ruse asupra foștilor săi compatrioți, influența regională a Turciei rămâne cu mult subevaluată, scrie publicația International Business Times citată de Agora.
În urma prăbușirii Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, Agenția de Cooperare și Coordonare Turcă (TIKA) și-a deschis oficii în noile republici din Azerbaidjan, Kârgâzstan, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan. Concentrându-se în primul rând pe educație și infrastructură, TIKA și-a dublat mărimea în ultimul deceniul după ce Erdogan a venit la putere în calitate de prim-ministru în 2003. Acum Găgăuzia servește drept o dovadă a puterii soft turce.
„Avem doi parteneri strategici. Turcia este bună pentru mediul nostru de afaceri, iar Rusia pentru a avea acces la piață”, a declarat şeful Direcţiei pentru relaţii externe a executivului autonomiei găgăuze, Vitali Vlah.
Autosuficientă în produse alimentare și vin, găgăuzii nu sunt foarte bogați și așteaptă bucuroși bani și infrastructură de la turci, ruși, moldoveni și Uniunea Europeană. Tactica lor este neutralitatea, storcând bani de la patroni care caută să instaureze influența sa în zonă, o ghiftocrație blocată de oligarhie.
„Găgăuzia joacă pe toate fronturile. Criza este pentru oamenii sărcaci, nu pentru cei bogați”, spune Nadejda Guseinova, managerul organizației de caritate Miras Moldova.
„Luăm tot ce e mai bine de la fiecare”, spune Vitali Vlah. Dar, în umbra apropierii Putin - Erdogan, întrebarea cea mai importantă pentru găgăuzi, dar și pentru regiune, Care beneficiu poate veni de la cele două puteri care se unesc de aceleași parte?
