Este nevoie să se discute cu copiii ce-i enervează sau îi supără. Însă adesea,copiii, inclusiv adolescenţii, nu sunt pot încă să reflecteze asupra sentimentele lor. Tocmai de aceea, când un adult stă jos şi îl întreabă pe junior „Cum simţi supărarea?”, „De ce ai făcut asta?”, de multe ori micuţul se închide în sine.Principalul motiv este că un copil nu ştie cum se simte. Este supărat, este nervos, nu-i place ceva sau crede că ceva nu este corect. Se gândeşte ce ar putea să-i justifice comportamentul. Aşa că va spune: „Sunt supărat pentru că nu este corect. L-ai lăsat pe X să facă Y, însă mie nu mi-ai fi permis să procedez la fel”.

Dacă ai un copil care poate poate să-şi analizeze emoţiile, este un lucru nemaipomenit. Însă, cei mai mulţi dintre copii nu pot face asta, mai ales cei care au probleme de comportament. Acei copii trebuie învăţaţi despre emoţii şi nu întrebaţi despre ele. Au nevoie să fie învăţaţi cum să acţioneze când se simt într-un anume fel. În loc să-l întrebi “De ce eşti supărat?”, poţi spune, “Hai să vedem ce faci când eşti supărat”. Adevărul este că, dacă înţelegi de ce eşti supărat, nu ajută cu adevărat şi, prin urmare, când eşti supărat eşti nerespectuoas, abuziv sau distructiv.

Aminteşte-ţi că scopul nu este să-l faci pe cel mic să înţeleagă de ce simte un anumit lucru; scopul este să înţeleagă cum se poat ecomporta indiferent de ceea ce simte, chiar şi atunci când consideră că ceva nu este corect.