Mir­cea Sne­gur a deve­nit, în 1990, preşe­dinte al Sovi­e­tu­lui Suprem al RSSM, insti­tu­ţie care a pre­ce­dat Par­la­men­tul Repu­bli­cii Mol­dova. În momen­tul cri­tic din august 1989, Sne­gur accepta să susţină pro­iec­tul de lege care con­fe­rea lim­bii române sta­tut de limbă ofi­ci­ală şi reve­ni­rea la dra­pe­lul tri­co­lor, iar la 3 sep­tem­brie 1990 era ales preşe­dinte al R. Mol­dova, fun­cţie pe care a deţinut-o până în 1996. După înfrân­geri la scru­ti­nele ulte­ri­oare, a ple­cat trep­tat din poli­tică, iar în pre­zent, la vâr­sta de 76 de ani, locu­ieşte într-un apar­ta­ment situat la câteva sute de metri de Reşe­dinţa de Stat, unde îşi scrie memo­ri­ile.

După numi­rea lui Sne­gur la Preşe­dinţie, între sep­tem­brie 1990 şi febru­a­rie 1993, şef al Par­la­men­tu­lui inde­pen­denţei, 1990 — 1994, devine isto­ri­cul, poli­ti­cia­nul şi unul din­tre auto­rii Decla­ra­ţiei de Inde­pen­denţă, Ale­xan­dru Moşanu, con­si­de­rat pri­mul preşe­dinte al Par­la­men­tu­lui. Acesta a intrat în viaţa poli­tică din Basa­ra­bia pe valul miş­că­rii de rena­ş­tere naţio­nală din RSS Mol­do­ve­nească, fiind unul din­tre fon­da­to­rii Fron­tu­lui Popu­lar. A deţi­nut fun­cţia de depu­tat între anii 1990 — 1998 şi a avut o con­tri­bu­ţie deci­sivă la ela­bo­ra­rea unor acte legi­sla­tive pri­vind dra­pe­lul şi imnul „Deşteaptă-te Române” (pri­mul imn al R. Mol­dova). În iunie 2005 Moşanu s-a retras de pe lis­tele şi din fun­cţia de preşe­dinte de onoare al Par­ti­du­lui Social Libe­ral în semn de pro­test pen­tru votul pro-Voronin al depu­ta­ţi­lor social-liberali. Ulte­rior, acesta s-a dedi­cat acti­vi­tă­ţii aca­de­mice, fiind pro­fe­sor şi decan al Facul­tă­ţii de Isto­rie la USM, redactor-şef al revis­tei de isto­rie şi cul­tură Des­tin Româ­nesc şi mem­bru al Aca­de­miei Române. În 2014, ex-preşedintele român, Tra­ian Băsescu, i-a con­fe­rit Ordi­nul Naţio­nal „Steaua Româ­niei”, în grad de Mare Ofi­ţer.

Astăzi, la 84 de ani, Ale­xan­dru Moşanu spune că Decla­ra­ţia de inde­pen­denţă a fost arun­cată la gunoi în 1994, atunci când a fost adop­tată Con­sti­tu­ţia, unde ter­me­nii „limba română” şi „popo­rul român” au fost sub­sti­tuiţi de ter­me­nii „moldovenească”/„moldovenesc” .

Un an până şi patru ani după 27 mar­tie 1994, când au avut loc pri­mele ale­geri par­la­men­tare plu­ri­par­tite de la pro­cla­ma­rea inde­pen­denţei R. Mol­dova, Legi­sla­ti­vul a fost con­dus de Petru Lucin­schi. Cel mai impor­tant eve­ni­ment în cadrul acti­vi­tă­ţii Par­la­men­tu­lui pre­zi­dat de Lucin­schi l-a con­sti­tuit adop­ta­rea, la 29 iulie 1994, a Con­sti­tu­ţiei şi insta­u­ra­rea for­mei semi­pre­zi­denţi­ale de guver­nământ. Din foto­liul de depu­tat, Lucin­schi a tre­cut în cel de preşe­dinte al ţării, pe care l-a ocu­pat până în apri­lie 2001. După ce s-a retras din poli­tică, „din prin­ci­piu”, recu­noa­şte preşe­din­tele, şi-a dedi­cat cinci ani soţiei, dia­gnos­ti­cată cu o boală incu­ra­bilă, iar după dece­sul ei a hotă­rât împre­ună cu fiii să valo­ri­fice dra­gos­tea aces­teia pen­tru copii prin orga­ni­za­rea Con­cur­su­lui muzi­cal al tine­ri­lor instru­men­ti­şti „Anto­nina Lucin­schi”. A debu­tat lite­rar cu volu­mul „Viaţa şi moar­tea”, iar ulte­rior a scos de sub tipar „Mol­dova şi mol­do­ve­nii”, des­pre „momen­tele de coti­tură când Mol­dova putea să-şi schimbe dru­mul în altă parte”. În cali­tate de mem­bru al mai mul­tor fun­da­ţii inter­na­ţio­nale, Petru Lucin­schi spune că par­ti­cipă con­stant la con­grese şi şedinţe peste hotare, unde vor­beşte des­pre ţară, iar la Chi­şi­nău pri­meşte amba­sa­dori şi preşe­dinţi, oferă con­sul­ta­ţii inves­ti­to­ri­lor, ajută oame­nii care i se adre­sează după aju­tor, având în vedere fun­cţia şi rela­ţi­ile pe care le-a avut în stat, şi ţine ore în faţa stu­denţi­lor de la facul­ta­tea de rela­ţii inter­na­ţio­nale. La cei 76 de ani ai săi, Petru Lucin­schi afirmă că pen­tru a-şi asi­gura exis­tenţa şi-a vân­dut apar­ta­men­tul din or. Moscova, iar o parte din bani i-a inves­tit, ală­turi de alţi doi par­te­neri, în firma „VVP Grup”. Acesta spune că din 2012 până acum nu a obţi­nut niciun ban, de aceea a tre­cut cu tra­iul într-un apar­ta­ment mai mic, iar pe cel de 300 m.p., intrat în pose­sia fami­liei în 2000, îl dă în chi­rie.

Citiți articolul integral pe site-ul zdg.md.