Corina Călugăru - Nimeni nu are un ADN perfect, dar asta nu ne împiedică să perseverăm
Despre faptul că Ambasadoarea Corina Călugăru, Reprezentanta Permanentă al Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, este un om special auzisem și până a o cunoaște. Iar atunci când ne-am intersectat pentru prima dată nu a mai existat vreun dubiu în acest sens. Spun asta nu doar pentru că ne leagă Orheiul ca baștină; profesoara de istorie care, indirect, ne-a influențat viața; Școala Națională de Studii Politice și Administrative de la București, pe care am absolvit-o ambele; prietenii comuni sau faptul că mama ei, medic fiind, m-a tratat pe când eram elevă. Este specială deoarece face parte dintr-o tânără generație dedicată, ambițioasă și exigentă, și care... a ales să muncească „pentru acasă”. Chiar dacă, din ianuarie 2016, o face de la Strasbourg.
・
Diplomat de carieră, Corina Călugăru a exercitat diverse funcţii în Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) de la Chișinău, unde a venit după ce și-a luat licenţa în Drept la USM, dar și licenţa în Economie, Bănci și Burse de Valori. Tot la USM a făcut masteratul în Drept, după care a urmat Studii de Securitate la București și Geneva. A fost Secretar I, apoi Consilier la Misiunea Permanentă pe lângă ONU la Geneva; director pentru afaceri globale și drepturile omului în Direcţia generală cooperare multilaterală a MAEIE. A fost implicată în cooperarea Republicii Moldova cu ONU, OSCE, CoE, UE, în grupul pentru liberalizarea regimului de vize cu UE, dar şi în coordonarea aplicării, în sistemele naţionale, a standardelor internaţionale și regionale în domeniul drepturilor omului. Iar astăzi, tot pentru drepturile omului, pledează la Strasbourg, unde este cea mai tânără ambasadoare la Consiliul Europei.
Ce le-aș spune concetăţenilor mei cu prilejul celor 25 de ani de Independenţă a ţării? Le-aș spune că 25 de ani nu este nici mult, nici puţin. Este doar un sfert de veac, iar la auzul cuvântului „veac” te gândești la tradiţii și la ceea ce lași în istorie. Cred că, la acești 25 de ani, avem suficiente lecţii învăţate și frustrări. De aici încolo trebuie să avem mai mult curaj și mai multă demnitate, doar așa istoriei noastre i se mai poate oferi o nouă filă, mult mai luminoasă, demnă de noi toţi care deja am suferit prea mult. Acesta este și crezul cu care trăiesc zilnic - un viitor mai bun pentru ţara mea. Mă face să fiu optimistă sprijinul pe care ni-l oferă, în continuare, partenerii noștri europeni - un sprijin care deseori nu este conștientizat de către cetăţenii ţării mele. Și iarăși ajungem la discuţia despre felul în care se mobilizează masa critică de acasă. Nu doar parlament, guvern și societate civilă - toţi oamenii. Doar astfel avem șansa de a reuși și sunt convinsă că nu este totul pierdut. Este adevărat că se vede și se simte o anumită disperare a oamenilor. Dar trebuie să știm că nu va veni nimeni să ne construiască viaţa și ţara. Doar noi putem să o facem. Trebuie doar să credem și să muncim.
Sorina Ștefârță
Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe pagina web www.api.md
P.