FOTO. Interviu cu primul ambasador al Japoniei în Moldova, Masanobu Yoshii: Orice țară îți lărgește gândirea

FOTO. Interviu cu primul ambasador al Japoniei în Moldova, Masanobu Yoshii: Orice țară îți lărgește gândirea
Foto: Agora.md/Dinu Matei Tănase

Într-o clădire de oficii de pe bulevardul Ștefan cel Mare, fără măsuri exagerate de securitate și pază la intrare, se află Ambasada Japoniei în Republica Moldova. Deschisă la începutul toamnei, acesta este primul sediu al misiunii diplomatice japoneze la Chișinău, precedentul oficiu fiind la Kiev. Primul ambasador care reprezintă Japonia în Moldova este Masanobu Yoshii, care și-a asumat această funcție la 25 august, iar titlul de Excelență este nou pentru el - Yoshii a devenit ambasador pentru prima dată abia în țara noastră. Cine este reprezentantul Țării Soarelui Răsare în Moldova, cum vrea să dezvolte relațiile culturale și de afaceri între statele noastre, ce crede despre Moldova, cum sunt tradițiile, familia și disciplina japoneză, Masanobu Yoshii a povestit pentru Agora, într-o română perfectă, învățată încă acum 40 de ani. 

Agora: D-le Ambasador, într-o conferință de presă care a precedat inaugurarea ambasadei Japoniei la Chișinău, Dvs. ați uimit printr-un discurs într-o română de invidiat. Permiteți-mi să întreb cum ați deprins această limbă?

Masanobu Yoshii: Am început să învăț limba română la București, în 1979. Am intrat la Ministerul de Externe în Japonia și am fost trimis în România să învăț limba străină. Am învățat-o timp de patru ani în care am stat în România. Am plecat înapoi în Japonia în 1989, iar din 1994 eram a doua oară în România, ca să mă întorc și a treia oară, între anii 2000 și 2004. Dar vă spun că deja 12 ani au trecut de când am plecat din România și n-am mai crezut că voi mai avea ocazia să folosesc limba română. Mi se pare că româna mea s-a cam stricat un pic (râde).

Spune-ți-ne vă rog cum ați ales Dvs. cariera diplomatică?

Când am absolvit facultatea, am început să lucrez la Ministerul de Externe din Japonia. După sistemul nostru, un an trebuia să lucrăm la sediu, un soi de training. După aceea, deveneam diplomați trimiși în străinătate, pe un termen de doi sau trei ani, în funcție de limbă. Precum am spus, prima țară a fost România. A urmat o ședere de aproape șase ani în Japonia. Am revenit din nou în România în 1989, în septembrie. Îmi amintesc exact această perioadă fiindcă aveau loc schimbările, revoluția. Am urmărit tot ce se petrece în România până în 1994, când m-am reîntors acasă din nou. După asta am muncit în Anglia, iar în România, apoi în SUA, Trinidad și Tobago și apoi am devenit consul general în Australia.

Am început cu funcții de secretar, apoi atașat de misiune ca să devin apoi șef de misiune, consul, iar în Moldova ocup pentru prima dată funcția de ambasador.

Viața de diplomat, din câte îmi povestiți, implică multe călătorii. Cum reușiți să faceți față acestui mod de viață deloc ușor?

Nu e ușor, dar e foarte interesant. Sunt mereu întrebat unde mi-a plăcut cel mai mult, dar părerea mea e că fiecare țară și orice oraș are meritele și avantajele sale, dar și dezavantajele. Noi trebuie să găsim binele în această țară. Dvs. poate credeți că diferențele sunt rele, dar pentru mine diferența, deși nu e întotdeauna ușoară, e plăcută. Îmi e interesant să văd cum e viața în diferite locuri.

De când sunteți în Moldova, cum percepeți țara noastră, cum vă simțiți aici și ce vă place?

Pentru că am fost în România, mi se pare că nu există o mare diferență dintre cele două state. Bineînțeles, există lucruri distincte, dar nu multe. Pe bancnote e Ștefan cel Mare, cum în România e Mihai Eminescu. Când am participat la ceremonia de 25 de ani de independență a Moldovei, suna Rapsodia Română de George Enescu. Cultura este comună.

Permite-ți-mi să fac o remarcă aici. Foarte mulți politicieni din Moldova mizează pe faptul că Republica Moldova și România sunt state diferite, în special din cauza conflictului lingvistic pe care-l avem aici. Dvs. ați simțit din acest punct de vedere vreo diferență sau un disconfort?

Sigur că am simțit diferența, dar Moldova este Moldova, România este România, iar soarta fiecărei țări o decideți dumneavoastră. Noi ne străduim să nu ne implicăm în această problemă. Aici, când privesc televizorul, se vorbește în limba română, apoi în limba rusă. Și pe stradă la fel.

Pentru mine e ciudat cum oamenii vorbesc româna și imediat trec în limba rusă. Eu limba japoneză niciodată nu o amestec cu altă limbă. Aș vrea să învăț și limba rusă, dar grafia este diferită, iar eu am îmbătrânit puțin pentru a studia o nouă limbă (râde).

Cum se simte familia Dvs. cât timp sunteți aici în Moldova?

Din păcate, soția mea este în Japonia. Chiar dacă sunt șase ore diferență dintre fusurile orare, în fiecare dimineață, eu și soția mea vorbim pe Skype (zâmbește). Și în Australia am fost singur, dar diferența dintre fusurile orare era doar de o singură oră și puteam să vorbesc cu ea de două ori: dimineața și seara. Odată nu am reușit să o sun și soția mea s-a speriat, nu știa ce s-a întâmplat. Poate chiar s-a supărat (râde).

Cum petreceți Dvs. zilele când nu sunteți implicat în activitățile diplomatice?

Aici în Moldova nu mai fac jogging afară, doar la sala de sport, dar în Australia mereu alergam lângă mare. Din păcate, drumurile dvs nu prea sunt potrivite pentru jogging, e prea periculos (râde). Parchează foarte multe mașini.

Cred că acum puteți să-mi spuneți mai multe lucruri care nu vă plac aici... Ce ați schimba în Moldova?

Eu, în general, accept orice. De fapt, credeam că la Chișinău e mai liniștit. Așa imagine aveam înainte de a veni aici. Dar când am ajuns, mi-am dat seama că sunt mult mașini, e aglomerație. În Tokyo e o altfel de aglomerație, e mai organizat, dar mult mai multă lume. Toată lumea respectă regulile de circulație.

Dumneavoastră veniți dintr-o cultură cu totul și cu totul aparte, japonezii fiind cunoscuți pentru disciplina lor și respectul pe care-l manifestă, ducând un mod de viață chiar la limita stricteții. Noi aici de multe ori suntem catalogați drept agitați și „iuți”. Cum vă simțiți într-o societate atât de diferită de cea de acasă și cum le reușește japonezilor să fie atât de disciplinați?

Disciplina japoneză este uneori un avantaj, și alte ori nu. Noi spunem că suntem parte a echipei. De exemplu, recent, la Jocurile Olimpice, nici un japonez nu a reușit să câștige proba de 100 de metri, însă la ștafeta de 400 de metri noi am câștigat argintul. Fiecare individual nu e prea bun, dar patru persoane fac o echipă. În Japonia se spune că pe o persoană o poți „îndoi”, dar pe câteva persoane nu le poți. Colaborarea e foarte importantă pentru noi, dar în același timp japonezii nu-și exprimă opiniile personale.

DESPRE AFACERI ȘI SUSȚINEREA JAPONEZĂ ÎN MOLDOVA

Japonia a susținut Moldova de-a lungul timpului prin diferite programe și finanțări. Cum vă doriți să dezvolvați relațiile moldo-japoneze pe viitor, în timpul mandatului Dvs.?

Până acum, Japonia a acordat Moldovei 150 de milioane de dolari, mai ales în domeniul sănătății și cel al agriculturii. Dorim să colaborăm și să ajutăm la dezvoltarea țării dumneavoastră, mai ales din punct de vedere economic și a calității nivelului de trai. Vrem să ne dezvoltăm relațiile pe valori fundamentale, cum ar fi democrația, economia de piață, sau buchia legii. Dacă țara voastră va merge în această direcție împreună cu noi, noi vrem să ne oferim asistența. După părerea mea, dezvoltarea economică a Moldovei e foarte importantă.

În ce direcție v-ați dori o îmbunătățire?

Sistemul legii trebuie să fie respectat, la fel ca și democrația. Noi nu vrem să ne amestecăm, dar e foarte imporant să se dezvolte justiția și drepturile omului.

Am vobit despre business, dar nu pot să nu remarc faptul că moldovenii au o fascinație și pentru cultura japoneză. La nivel cultural, cum își propune Ambasada Japoniei să dezvolte relațiile dintre țările noastre?

În domeniul educației nu acordăm prea multă asistență. Oferim doar o bursă din partea Ministerului Educației din Japonia. Eu personal aș vrea să vizitez o clasă în care se predă limba japoneză și să văd cum se poate de ajutat și de încurajat această grupă.

Știți, în Japonia este cultura tradițională și cultura-pop. Oriunde mă duc, lumea apreciază atât ikebana, dansurile japoneze și ceremonia ceaiului, cât și anime, cosplay sau pokemonii. Majoritatea tinerilor spun că învață japoneza pentru că le place anime și citesc manga. Noi trebuie să păstrăm și cultura tradițională, dar și cea pop, fiindcă ține și de economie.

Cum este cultul familiei în Japonia și cum sunt relațiile familiale?

Acum relațiile au început să se schimbe. Înainte, tradițional, soția rămânea acasă, iar soțul lucra. Dar acuma lucrurile se schimbă. Pentru noi este foarte important să susținem și să încurajăm cariera la femei. În Japonia, numărul populației a început să scadă, de asta activitatea femeilor e foarte importantă. Se spune că dacă într-o firmă japoneză sunt mai multe femei, rezultatul este mai bun. Problema pentru femei este că deși după căsătorie continuă să lucreze, după nașterea copiilor e mai complicat. În Japonia vârsta de căsătorie a început să crească. Acum este peste 30 de ani. Foarte mulți tineri nu se căsătoresc, și este o problemă pentru noi. Lucrează, dar nu fac o familie. E important să poată să se întoarcă la muncă după nașterea copilului.

Dacă sărim un pic peste cei patru ani de mandat pe care-l veți avea aici, ce ați lua cu Dvs. înapoi în Japonia din Moldova și ce credeți că e mai valoros aici?

Soția mea a cerut vin (râde). Din orice țară din care am plecat, m-am întors în Japonia cu amintiri. Acestea sunt cele care se păstrează. Am lucrat în SUA, Marea Britanie, România, și orice țară m-a influențat cumva. Când am stat acolo, ceva numaidecât mi-a lărgit gândirea. Moldova este o țară independentă și are un aspect, merite, dar și lucruri mai puțin bune. Eu aș vrea să învăț de la Moldova și bune și rele, ambele creează o experiență, o amintire. Oriunde mergem, trebuie să învățăm. De aici eu învăț cum e Moldova, cum gândesc moldovenii, cu ce „respiră” această țară, în ce direcție merge: cu istoria sau cu dorința.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
Zelenski exclude orice negocieri dacă Rusia va organiza referendumuri în zonele cucerite

Zelenski exclude orice negocieri dacă Rusia va organiza referendumuri în zonele cucerite

Temperaturi de până la 35 de grade Celsius. Cum va fi vremea săptămâna viitoare

Temperaturi de până la 35 de grade Celsius. Cum va fi vremea săptămâna viitoare

Israelul a acceptat un armistiţiu propus de Egipt în Fâşia Gaza

Israelul a acceptat un armistiţiu propus de Egipt în Fâşia Gaza

Advertoriale
Echipa maib - al treilea an în cursa „Foc la ghete pe biciclete”, pentru susținerea „Casa Angelus”

Echipa maib - al treilea an în cursa „Foc la ghete pe biciclete”, pentru susținerea „Casa Angelus”

Record absolut - la Art Granit ai trepte și pervaz de exterior în doar 3 zile!

Record absolut - la Art Granit ai trepte și pervaz de exterior în doar 3 zile!

Descoperă berea care se bea și se mănâncă! Litra Gelato NEIPA, surpriza de la Festivalul BeerMania

Descoperă berea care se bea și se mănâncă! Litra Gelato NEIPA, surpriza de la Festivalul BeerMania

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • Copiii știu mai bine: „Sport pentru a fi subțirei” și „sâmburi de harbuz”. Remedii pentru o viață fără covid
    Copiii știu mai bine: „Sport pentru a fi subțirei” și „sâmburi de harbuz”. Remedii pentru o viață fără covid
  • DESCIFRAT: 12 ani pe calea digitalizării serviciilor publice sau cât de utilizate sunt tehnologiile informaționale în relația cetățean - Guvern
  • Copiii știu mai bine: De ce Moldova nu are mare? „Ne-a fost furată” sau „S-a scurs prin găurile lăsate de tancuri”
  • DESCIFRAT| Alertele cu bombă - ecuații cibernetice cu multe necunoscute sau slăbiciunea sistemului? (VIDEO)
  • Hike cu mine! Unde? La Seliște, să vezi un fag de 300 de ani și să afli cum un slovac a venit în Moldova și s-a apucat să ne dezvolte turismul (VIDEO)
Cele mai populare
  • 1
    Se împlinesc 14 ani de la încheierea războiului ruso-georgian. Republica Moldova condamnă agresiunea militară a Rusiei împotriva Georgiei
  • 2
    Ex-vicepremierul pentru reintegrare, Vladislav Kulminski face parte din echipa ONU la Centrul de Coordonare Comună de la Istanbul
  • 3
    Institutul pentru Studiul Războiului: Armata rusă depozitează mine și explozibili la Centrala Nucleară Zaporojie
  • 4
    Copiii știu mai bine: „Sport pentru a fi subțirei” și „sâmburi de harbuz”. Remedii pentru o viață fără covid
Canalul nostru de pe YouTube
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.