Întreprinderea Proalfa-Service SRL cu activitate în domeniul fântânilor arteziene se află în proces de judecată cu S.A. „Apă-Canal”, susține că nu-și poate presta serviciile din cauza că ultima ar fi în poziție de monopol datorită acestei legi, dat fiind că doar aceasta asigură consumatorii cu apă prin rețelele publice.

Reclamantul consideră că prin această lege este încălcat și dreptul de proprietate garantat de Constituție și a solicitat ca Curtea Constituțională să se expună în privința articolului 19 alin.(5) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, în localităţile care dispun de sisteme publice de alimentare cu apă ai căror consumatori sunt asiguraţi cu apă în volum deplin se interzice forarea de noi fântâni arteziene şi exploatarea celor existente pentru utilizarea apelor subterane, cu excepţia cazurilor în care se obţine acordul operatorului coordonat cu autoritatea administraţiei publice locale când: a) este necesară crearea surselor de rezervă pentru alimentarea cu apă a obiectelor de importanţă strategică şi pentru funcţionarea normală a acestora în situaţii excepţionale; b) cerinţele de apă ale consumatorului nu pot fi acoperite integral de către operator.

Autorul excepției de neconstituționalitate a pretins, în esență, că prevederile articolului 19 alin.(5) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, contravin articolelor 9 alin.(3) și 126 alin.(1) din Constituţie.

Curtea a menționat că apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element indispensabil pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. Totodată, apa nu este un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare. Apa face parte din domeniul public al statului. În context, protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.

Potrivit Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare autoritățile administrației publice locale pot delega gestiunea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor şi infrastructurii tehnico aferente acestora unui sau mai multor operatori care sunt societăți comerciale cu capital social privat sau mixt sau întreprinderi municipale şi de stat.

Totodată, Curtea a observat că acordarea dreptului de gestiune delegată operatorului se efectuează în condiţii de transparenţă, printr-o licitaţie organizată în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În același timp, Curtea a constatat că articolul 19 alin.(5) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare prevede interdicția forării de noi fântâni arteziene şi exploatării celor existente pentru utilizarea apelor subterane, cu excepţia cazurilor în care se obţine acordul operatorului coordonat cu autoritatea administraţiei publice locale.

Curtea a reținut că concurenţa este un element sine qua non al existenţei economiei de piaţă, o adevărată forţă regulatoare a acesteia. Ea poate fi definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu aceleaşi activităţi sau activităţi similare, exercitată în domeniile deschise pieţei. Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării relaţiilor comerciale şi o garanţie a progresului.

Curtea a menționat faptul că prin prevederile contestate se manifestă o protecție a unui agent economic, fapt contrar cerințelor antimonopoliste și transparente în domeniul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare. Curtea a menționat că art. 13 alin. (10) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, stabileşte în mod expres că operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi la procedura de încheiere a unei delegări a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi cei existenţi.

Curtea a subliniat că reieşind din scopul protecţiei apei subterane poate fi stabilită interdicţia forării de noi fântâni arteziene precum şi exploatarea celor existente. În acelaşi timp, respectiva decizie urmează să aparţină autorităţilor statului în speţă a autorităţii publice locale. Or, Curtea a reținut că un agent economic nu poate fi autoritatea emitentă de acte permisive în domeniul utilizării resurselor naturale.

Curtea Constituțională a menționat că autoritățile publice locale, la admiterea pe piaţă a unui nou operator, sunt în drept să consulte opinia operatorului deja existent astfel încât să nu pună în pericol fiabilitatea sistemelor centralizate de alimentare cu ape şi canalizare existente.

În același timp, Curtea a statuat că deşi autorităţile administraţiei publice locale deleagă gestiunea apelor unui operator, totuşi potrivit legii acestea îşi păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin, prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciului, inclusiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare.

În final, Curtea Constituţională a admis parțial excepția de neconstituționalitate și a declarat neconstituțională sintagma „operatorului coordonat cu" din articolul 19 alin.(5) al Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.