La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, ridicată de judecătorul din cadrul Curții de Apel Cahul, Vitalie Movilă.

Potrivit articolului 19 alin.(4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, la finalizarea lucrărilor de construcție, instalațiile și rețelele publice de alimentare cu apă și de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice și/sau de persoane juridice, precum și cele construite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanțare, se transmit gratuit la balanța autorității administrației publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.

Curtea Constituțională a menționat că potrivit articolului 46 din Constituție, dreptul la proprietatea privată este garantat și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

În jurisprudența sa Curtea a reținut că în calitate de „bun", protejat de articolul 46 din Constituție și de articolul 1 din Protocolul nr. l la Convenția Europeană, poate fi recunoscut orice element al activului patrimonial al persoanei, care are valoare economică.

În același timp, Curtea a susține că potrivit articolului 127 alin.(4) din Constituție bogățiile de orice natură ale subsolului, inclusiv apa, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.Curtea a reținut că potrivit prevederilor legale, instalațiile și rețelele publice de alimentare cu apă și de canalizare se transmit gratuit la balanța autorității administrației publice locale sau direct operatorului, inclusiv în cazul în care au fost construite cu propriile investiții ale persoanelor fizice și/sau persoanelor juridice.

Astfel, Curtea a menționat că în timp ce persoana a obținut autorizații necesare pentru efectuarea legală a construcțiilor și a investit resurse proprii, acestea sunt transmise ulterior cu titlu gratuit.

Curtea a constatat că norma articolului 19 alin.(4) reprezintă în fapt o expropriere fără a stabili dreapta și prealabilă despăgubire a proprietarului sau titularului de alte drepturi reale asupra rețelelor de alimentare cu apă.

Exproprierea este una din cele mai severe măsuri care poate fi luată împotriva dreptului de proprietate privată, deoarece nu este doar o simplă limitare a dreptului, ci duce la pierderea acestuia. În acest sens, potrivit Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică, exproprierea urmează a fi precedată de o despăgubire a titularului bunului.

De asemenea, cu privire la compensația acordată titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul său, Curtea Europeana a reținut că, în absența unei compensații reparatorii, art.1 din Protocolul nr.1 nu ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totala contradicție cu dispozițiile Convenției.

Curtea va emite o Adresă Parlamentului în vederea reglementării condițiilor în care persoana urmează a fi despăgubită precum și regimul juridic al bunului transmis autorității publice locale.

În final, Curtea Constituțională a admis parțial excepția de neconstituționalitate și a declarat neconstituțională sintagma „gratuit la balanța" din articolul 19 alin.(4) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și din articolul 5 alin.(4/1) din Legea nr.272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă.

Hotărârea Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.