Vedeți mai jos articolul integral. 

E o poveste spusă de socialiștii (comuniști), de pe timpul lui Ivan Ceban (fost viceministru în timpul Guvernului Tarlev, cu scopul de „a adormi” oamenii, care nu vor să înțeleagă fenomenul.

Prin anii 60-70, țin minte, în unele sate vecine erau doar școli primare (de patru clase), în altele, doar clase gimnaziale (de 7-8 clase), iar în satele mari erau școli medii (10-11 clase).

Ce se întâmpla cu elevii din satele mici, unde nu erau școli medii? Aceștia mergeau în satele mari unde existau astfel de școli. Locuiau acolo în, așa-zisele, internate, învățau bine și apoi mergeau la facultăți, dacă doreau.

Important este că acești elevi veneau de acasă (uneori la distanțe de 10-15 km) pe cont propriu, adică cu ajutorul părinților. Unii veneau cu căruța, alții cu motociclete, iar unii chiar cu bicicleta. Aduceau cu sine și merinde, deși la ospătăria școlii primeau un prânz cald. Veneau luni dimineața devreme, ca să reușească la lecții și plecau spre casele lor abia sâmbătă după masă (atunci lecțiile erau șase zile în săptămână). Astfel, elevii făceau aceste drumuri în decursul a doi-trei ani și totul era normal, firesc.

În perioada modernă procesul acesta se numește optimizare și este necesar, deoarece a scăzut numărul elevilor în mod catastrofal. Procesul de optimizare a început cu mult înainte de a veni Maia Sandu în fruntea Ministerului Educației. Păcat că nu a fost terminat la timp și se „târâie” după noi ani de zile. Doamna ministru a încercat să ducă la bun sfârșit această optimizare, obiectivă, de altfel. Dar imediat i-au sărit în cap dodonii, cebanii, voroninii etc. și țipă în gura mare: „A închis școlile!”, „A lăsat copiii țării fără studii!”.

Dar acești țipălăi nu dau nicio soluție cum să gestionezi banii într-o școală cu 25-40 de elevi. Cum să-i repartizezi pe vârste, pe clase sau să îi pui pe toți la un loc? Cum să asiguri aceste grupuri de elevi, de vârste diferite, cu profesori calificați la toate disciplinele? Cum poate un profesor de istorie să predea materia la fizică sau chimie?

Întrebări mai sunt, deci problema există. Niște soluții au venit din partea României, care a donat, în câteva rânduri, autobuze școlare. Probabil că sunt și alte soluții. Dar Maia Sandu n-are nicio vină, doar a încercat să soluționeze și să argumenteze fenomenul școlilor mici. Poate că ar fi trebuit să fie susținută, ajutată, dar nu criticată.

Maia Sandu a fost un ministru bun pentru perioada dificilă în care i-a „picat” să dirijeze Ministerul Educației. Maia Sandu ar putea fi un Președinte Bun!

Alexandra Tănase, 
profesoară

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!