Aceasta este prima cercetare de acest fel din Marea Britanie, ce realizează o conexiune între indicele de masă corporală (IMC), dezvoltarea greutății corporale în primii zece ani de viață și modul de trai. Cercetătorii s-au bazat pe studiul Millennium Cohort, ce a inclus date de la copii veniți pe lume în 19.244 de familii din Marea Britanie, între septembrie 2000 și ianuarie 2002.

Cei trei factori — fumatul în timpul sarcinii, săritul peste micul dejun și orele neregulate de culcare sau somnul insuficient — vizează prima parte din viața copiilor și pot fi influențați prin luarea anumitor măsuri, susțin oamenii de știință, iar o intervenție promptă ar avea un efect în diminuarea creșterii numărului de copii supraponderali și obezi.

„Despre copiii ale căror mame sunt supraponderale sau obeze se știe că au o predispoziție să devină, la rândul lor, supraponderali, probabil reflectând mediul ''obezogenic'' și având poate o înclinație genetică spre a lua în greutate'', susține profesoara Yvonne Kelly de la University College London. „Studiul demonstrează însă că obiceiurile nestatornice, cum ar fi programul neregulat de somn și săritul peste micul dejun, pot influența luarea în greutate prin creșterea apetitului și a consumului de alimente cu densitate calorică mare. Aceste constatări susțin necesitatea de a dezvolta strategii de intervenție care vizează sfere multiple de influență asupra creșterii IMC'', a explicat aceasta.

Fumatul în timpul sarcinii a fost asociat cu un risc mai mare ca un copil să fie supraponderal, posibil din cauza unei legături dintre expunerea fătului la tutun și coordonarea motrică a nou-născutului, se menționează în cercetare.

Studiul a identificat patru modele de dezvoltare în ceea ce privește greutatea. Marea majoritate a copiilor, 83,3%, aveau un IMC non-supraponderal stabil, 13,1% aveau un IMC crescut moderat, iar 2,5% aveau un IMC foarte mare. Cel mai mic grup, 0,6%, avea un IMC aflat în zona obezității, însă până la vârsta de 7 ani acesta era similar grupului stabil.