„După obținerea așa zisei „independențe”, Transnistria în ultimii 25 de ani se confruntă cu probleme economice: au scăzut exporturile spre Est după începerea războiului în Ucraina în 2014, companiile din regiune și-au redus considerabil volumele de producere, iar tineretul republicii spune „la revedere” nostalgiei pentru Uniunea Sovietică și pleacă de îndată ce li se oferă posibilitatea”, se spune în articol.

Potrivit autorului, „situația din punctul de vedere politic pare disperată: anexarea Crimeii de către Rusia în 2014 a arătat că Moscova are ambiții de expansiune teritorială. Dar, de asemenea, a arătat că mai multe regiuni foarte sărace, care au așteptat zeci de ani recunoașterea din partea Rusiei ar putea să mai aștepte câteva decenii. Or, Transnistria nu este singura regiune pro-rusă care a ieșit din componența altor țări și care se confruntă în prezent cu un sentiment tot mai mare de frustrare și de criză”.

„Este destul de costisitor pentru Rusia să sprijine toate aceste republici separatiste - atât politic, cât și economic.

Prețul politic este situația dificilă în aproape toate țările vecine ale fostei Uniuni Sovietice. Țări precum Ucraina, Georgia și Republica Moldova au simțit deja consecințele politicii ruse, în timp ce altele, cum ar fi Belarusul și Kazahstanul, se tem că Kremlinul le va ataca.

În termeni financiari, cheltuielile sunt destul de mari pentru Rusia, care din 2014 se confruntă cu o criză economică”, se mai spune în articol.