Să urmărești prima apariție a luminii soarelui este una dintre experiențele cele mai speciale pe care le poți avea în Svalbard, o regiune din Oceanul Arctic. Acest moment este foarte special mai ales pentru localnici, care timp de câteva luni trăiesc fără lumină naturală, în beznă, scrie BBC.
În fiecare iarnă, de la mijlocul lunii noiembrie, arhipelagul Svalbard, situat la jumătatea distanței dintre nordul Norvegiei și Polul Nord, este acoperit de un întuneric total, scrie BBC.
Pe una dintre cele mai mari insule al arhipelagului, Spitsbergen, oamenii nu văd soarele timp de patru luni. În acest timp, pentru toată lumea de acolo așteptarea răsăritului de soare din martie devine o adevărată provocare.
Populația insulei Spitzberg este în permanentă schimbare. Oamenii vin aici doar pentru câțiva ani pentru a lucra în domeniul tursimului, în minele de cărbuni sau ca cercetători. Din cauza izolării, femeile nu au voie să dea naștere pe insulă, iar oamenii trebuie să plece atunci când ajung la vârsta de pensionare. Ceea ce rămâne pe insulă este în mare parte o societate preponderent tânără, sănătoasă și vibrantă.
Este o zicală care spune că Svalbard are cinci anotimpuri: primavara, vara, toamna și apoi două ierni, una întunecată și alta cu lumină. Iarna întunecată, sau noaptea polară, când soarele nu răsare deloc, este urmată de o perioadă de amurg, în februarie și începutul lunii martie. Cea de a doua iarnă este favorita majorității de pe insulă.
Culorile cerului și a peisajului se poate schimba de la oră la oră și parcă se simte că soarele s-ar putea ridica deasupra orizontului, în orice moment. Dar nu. Este o vampă care durează săptămâni până vine cea de a adoua iarnă.
„Această insulă este de plină contraste. În timpul nopții polare, totul este negru ca smoala, fără lumina lunii. Nu se vede nici la distanța de un metru. În aceste condiții, viața aici decurge în interior. În timpul verii, este invers. Soarele se învârte în cercuri mici sus pe cer, 24 de ore pe zi, ca și cum ar fi beat și nu ar știi unde să meargă”, povestește, directorul „Visit Svalbard”, Ronny Brunvoll.
În acest an, în orașul Longyearbyen, soarele trebuie să răsară la 8 martie. În acea zi, oamenii se vor aduna la scările vechiului spital (prezentate în imagine). Lumina soarelui poate fi văzută mai întâi pe treapta de sus din cauza unui mic decalaj, datorită munților din jur. Sute de oameni se alătură acestei tradiții în fiecare an, purtând costume de soare, cu fața pictată, scandând cântece tradiționale norvegiene.
Cei care doresc să vadă soarele mai devreme trebuie să urce pe cel mai înalt munte sfârșitul lunii februarie. Cel mai apropiat vârf la Longyearbyen este Trollsteinen (850m). O excursie pe jos până în vârful acestui munte durează aproximativ două ore și jumătate sau trei. Totuși observația soarelui nu este garantată și asta datorită condițiilor meteorologice imprevizibile.
Acest fenomen al apariției primei lumini a soarelui poate fi urmărit timp de o săptămână sau două, în fiecare an, dar este una dintre experiențele cele mai speciale pe care le poți trăi pe această insulă, mai ales după o iarnă lungă, fără lumină soarelui timp de luni întregi.
„Să vezi soarele pentru prima dată după luni întregi de întuneric, esste emoționant. În aceste momente luminozitatea și căldura le simți pe fața ta. Dacă ajungi să vezi acest răsărit de soare vei începe să aprecieze extrem de mult aspectele de bază ale naturii la care până acum nici nu te-ai gândit cu adevărat”, a mărturisit ghidul montant, Espen André Øverdahl.
Vezi și aceste știri
Recordul Portului Giurgiulești de 1,4 milioane tone de marfă, asigurat de exporturile de ulei, cereale și metal vechi
Rusia: „Nu vom ataca, lovi sau invada Ucraina. Efectuăm doar manevre și transferăm trupe pe propriul teritoriu”
