Din motive lesne de înţeles, „Originea speciilor” a fost folosită, în perioada comunistă, ca text de propaganda antireligioasă. Pentru a da consistenţă acestui demers, în esenţă anti-spiritual, „Originea speciilor” a fost editată, în 1957, chiar de Editura Academiei RPR.
Pentru cine nu avea vreme (sau nu putea) s-o citească, a fost lansată şi varianta vulgar de scurtă a cărţii, şi anume „Omul se trage din maimuţă”, altfel spus între ştiinţă şi religie se întinde un deşert de ignoranţă şi „obscurantism”.
În „Originea speciilor”, Darwin demonstrează, de fapt, realitatea evoluţiei: şi anume faptul că animalele şi plantele existente trebuie să se fi transformat cu încetul din strămoşi comuni. Cel mai important element din carte este acela că explică în detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selecţia naturală - ideea care a dat pentru prima data inteligibilitate ştiintifică evoluţiei ca fenomen.
Cu alte cuvinte, Darwin nu afirmă că omul se trage din maimuţă, ci că omul şi maimuţa au strămoşi comuni, ceea ce este cu totul altceva.
De altfel, nici teoria conform căreia ştiinţa şi religia se găsesc într-o ireconciliabilă relaţie antagonică nu stă în picioare. Dovadă stau elemente din gândirea unor iluştri oameni de ştiinţă (selecţia aparţine scriitorului şi jurnalistului Tudor Călin Zarojanu):
Nicolae Paulescu: „Sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific”.
Stephen Hawking: „(…) de ce existăm noi şi de ce există universul. Dacă găsim răspunsul la această întrebare, ar fi triumful suprem al raţiunii omeneşti - pentru că atunci am cunoaşte mintea lui Dumnezeu”.
„Şi totuşi rămâne întrebarea: De ce există universul? Dacă doriţi, puteţi să îl definiţi pe Dumnezeu drept răspuns la această întrebare”.
Albert Einstein: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea aceasta. Vreau să îi cunosc gândurile. Restul sunt detalii”. „Ceea ce mă enervează cu adevărat este că ateii mă citează pe mine pentru a-şi susţine concepţiile”.
„N-am găsit niciodată o expresie mai bună decât «religioasă» pentru această încredere în natura raţională a realităţii şi în accesibilitatea sa ciudată pentru mintea omenească”.
„Această convingere fermă, convingere împletită cu un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează pe sine în lumea experienţei, reprezintă concepţia mea despre Dumnezeu”.
„Oricine este implicat serios în demersul ştiinţific devine convins că în legile naturii se manifestă existenţa unui spirit cu mult superior omului şi în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simţim umili”.
Max Planck: „Nu poate exista niciodată o opoziţie reală între religie şi ştiinţă, deoarece una o completează pe cealaltă”.
„Religia şi ştiinţele naturale duc o bătălie comună într-o cruciadă comună şi permanentă încleştare împotriva scepticismului, dogmatismului, îndoielilor şi superstiţiei”.
Sir Isaac Newton: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflaţi de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia”.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.