Ana Sîrbu
După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean din această perioadă, Mircea Snegur, a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Se împlinesc 25 ani de la războiul de pe Nistru. În această zi, presa din regiunea transnistreană postează articole în care menționeză despre (citez) „agresiunea din partea Chișinăului și genocidul provocat de autoritățile Republicii Moldova”.
Așa zisul președinte al regiunii transnistrene a transmis, astăzi, un mesaj adresat locuitorilor din regiune. Mesajul a fost preluat de majoritatea jurnaliștilor de peste Nistru.
Aș vrea să menționez câteva momente din mesajul așa zisului președinte din regiunea transnistreană.
Titlul mesajului sună în felul următor: Vadim Krasnoseliskii s-a adresat transnistrenilor cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a agresiunii armate din Moldova împotriva Transnistriei. (Вадим Красносельский обратился к приднестровцам по случаю 25 годовщины начала вооруженной агрессии Молдовы против Приднестровья).
Țin să menționez faptul că, astfel de evenimente nu pot fi numite „aniversări”, ci doar comemorări, pentru că în timpul conflictelor au murit și au fost rănite sute de persoane.
Totodată, în mesaj au fost menționate în nenumărate rânduri faptul că războiul de pe Nistru a fost (citez) „un adevărat genocid”.
În adresarea așa zisului președinte au fost utilizate formulări de genul: (citez) „Aceste evenimente au fost începutul unei reflecții pe scară largă a agresiunii din partea Republicii Moldova împotriva Republicii Moldovenești Nistrene. Dar, eliminarea planurilor statalității transnistrene au fost contracarate. Tot poporul s-a ridicat la unison în apărarea țării lor”.
Atât autoritățile din regiunea transnistreană, cât și jurnaliștii, continuă să dezinformeze locuitorii din partea stângă a râului Nistru.
Amintesc că, ieri a fost aprobată inițiativa ca la Tiraspol, drapelul Federației Ruse să aibă aceeași importanță ca cel al regiunii transnistrene. Legea utilizării simbolurilor regiunii este modificată din motiv că locuitorii regiunii transnistrene doresc și pretind să se apropie și să se unească cu Federația Rusă.
