O dezagregare pe țări a exporturilor destinate UE, indică asupra unei evoluții pozitive pentru majoritatea direcțiilor. De altfel, exporturile au înregistrat majorări pentru 7 din 10 cele mai importante țări UE unde ajung exporturile moldovenești. În mod evident, cel mai important partener comercial din această regiune, dar și în general, rămâne a fi România cu o pondere de 25% în total export a țării (sau circa 39% în total export UE). Aceasta este urmată de Italia și Germania cu ponderi de 9,7% și respectiv 6,2%.

În 2016, poate fi observată o majorare a exporturilor către România (+14%) și Regatul Marii Britanii (+18%), în mare parte datorate majorării livrărilor de semințe de floarea soarelui de 4 și respectiv 3 ori către aceste piețe. De asemenea, o dinamică pozitivă au cunoscut și exporturile către Bulgaria (+48%), avans care a fost posibil urmare a majorării de 7 ori a exporturilor de zahăr și semințe de floarea soarelui. Diminuarea exporturilor spre alte destinații, precum Italia (-8%) și Polonia (-5%), au fost determinate de reducerea exporturilor de ulei de semințe de floarea soarelui (-29%) și a articolelor de îmbrăcăminte (-23%), respectiv destinațiilor.

Principale destinații ale exporturilor Republicii Moldova în UE, milioane dolari

Cel mai mult de pe urma ZLSAC au beneficiat produsele agroalimentare pe care a și fost făcuta miza inițială. Exportul acestora a înregistrat o majorare în termeni valorici de circa 25% în perioada de referință, reușind să compenseze într-o oarecare măsură pierderea piețelor din est. Totodată, în termeni cantitativi, circa 63% din exporturile de produse agroalimentare către UE au înregistrat creșteri.

Astfel, în mod firesc, topul celor mai dinamice exporturi de produse agroalimentare este reprezentat de produsele contingentate care cad sub incidența mecanismului contra eludării, unde urmărim o valorificare superioară a contingentelor alocate (grâu, porumb, orz, zahăr), fapt ce indică asupra unui potențial de export superior nivelelor admise. De asemenea, atragem atenția asupra evoluției spectaculoase a exportului de produse care se includ în categoria cerealelor procesate (alcool etilic). La fel, este apreciabilă evoluția exportului de vin, contingentul pentru care a fost anulat, dar și a mierii naturale, care la fel mai face parte din puținele produse de origine animală admise deocamdată la export în UE. Din produsele agricole supuse contingentării și care sunt scutite de aplicarea prețurilor de intrare, au fost utilizate practic în totalitate cotele pentru struguri și prune. Din păcate, contingentul pentru mere rămâne nevalorificat.

Exporturile de produse non-agricole către UE au înregistrat o evoluție mai stabilă comparativ cu alte destinații, deși în termeni valorici acestea au înregistrat o diminuare de 2,5% în perioada de referință. Totuși, exprimate în termeni cantitativi, acestea au înregistrat creșteri pentru 68% din exporturile non-agricole în UE. Topul categoriile de produse non-agricole care au înregistrat cele mai mari diminuări la export în UE sunt dominate de cele aferente industriei textile (îmbrăcăminte și încălțăminte), fapt datorat diminuării cererii față de produsele date pe piața UE.

În pofida multiplelor temeri și speculații în ceea ce privește invazia mărfurilor agroalimentare din UE, tabloul indică asupra unei evoluții contrare. Astfel că, importul de produse agroalimentare din UE a înregistrat o scădere a acestora de 15% în perioada de referință. Cele mai multe produse care au înregistrat diminuări sunt inclusiv direct concurente cu produsele autohtone (alcool etilic nedenaturat, cartofi, păsări vii, lapte și smântână concentrate, brânză și caș). De cealaltă parte, au fost înregistrate majorări ale importurilor de zahăr, bere și carne de pasăre. Totodată, evoluțiile pozitive ale unor importuri au fost determinate de necesitățile de dezvoltare ale sectoarelor fitotehnic și zootehnic (semințe de floarea soarelui și porumb destinate însămânțării sau ouă de pasăre fecundate). Toate acestea indică asupra inconsistenței argumentelor existente în favoarea teoriei invaziei produselor europene.

Importurile de produse non-agricole continuă să fie dominate de uleiurile din petrol. Deși în termeni valorici importul acestora s-a redus cu 25% în perioada de referință, în termeni cantitativi s-a înregistrat o majorare pe fundalul micșorării prețurilor internaționale pentru categoriile date de produse. Între timp, diminuarea importurilor pentru un șir de produse se datorează diminuării constante a reexporturilor pe piața Federației Ruse, inclusiv în contextul impunerii de către aceasta a restricțiilor față de importurile din UE.

Totodată, atât structura cât și evoluția principalelor importuri non-agricole denotă necesitățile industriei naționale îndeosebi celor specializate în executarea circuitelor electrice și industriei textile (fire izolate, sârmă din cupru, piese izolante, aparatură pentru racordare, țesături, articole din piele, etc.), dar și în contextul dezvoltării sectorului agricol (insecticide, tractoare, etc.).

Prin urmare, în pofida existenței unui șir de constrângeri, impactul pozitiv al ZLSAC asupra fluxurilor comerciale înregistrate de către Republica Moldova în raport cu UE, demonstrează viabilitatea supozițiilor ce vizau oportunitatea negocierii unui astfel de document. Este însă cert faptul că potențialul acestuia rămâne a fi nevalorificat în continuare, fapt ce indica asupra necesității consolidării eforturilor instituționale în implementarea tuturor angajamentelor asumate, conchid specialiștii de la Expert-Grup.