„Povestea mea este parcă ruptă din carte și începe în Italia, acum 13 ani, când l-am cunoscut pe soțul meu. Împreună am avut o mică afacere cu pizza de tip clătite dulci și sărate. Aveam clienți din toate țările, iar mulți, din alte orașe, veneau în special pentru clătitele noastre dulci. După câțiva ani, am hotărât să ne mutăm în Belgia, ca să ne continuăm istoria de succes și am decis să deschidem o pizzerie în această țară.

Soțul meu are 25 ani de experiență în acest domeniu. A câștigat și titlul de cel mai bun preparator de pizza din Luxemburg (provincie a Belgiei) în 2010.

Este o afacere de familie, iar la restaurant muncim doar eu și soțul, pentru că este foarte dificil să mai luăm pe cineva și puțini își mai fac munca așa cum trebuie. Avem doar doi băieți care fac livrări la domiciliu.

Jumătate dintre clienții noștri sunt români și moldoveni, restul sunt arabi, belgieni, englezi, polonezi și locuitori ai Flandrei. Pizzeria se numește Milano, pentru că era deja existentă, deci nu noi i-am dat numele. Ceea ce ne face deosebiți de alte restaurante este că dacă un client mănâncă pizza la noi, nu mai pleacă pe urmă în altă parte; pasta noastră este moale și ușoară, iar ingredientele sunt proaspete și de bună calitate.

Suntem zi de zi la muncă, inițial munceam câte 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru a crește. Acum suntem mulțumiți. Avem un fiu de 4 ani, care adoră și el misterul bucătăriei, inspirându-se de la tăticul. Sunt mândră de fiul și soțul meu.

Visul meu este să mai deschid încă o pizzerie, poate chiar două, în care să introduc și clătitele mele „artigianale”. Sper să-mi realizez acest mare vis cât de curând.”