Originalul acestui document - în limba franceză - se afla la Muzeul Româno-Rus din București, cu sediul în casa Kretzulescu. Dețin o dactilogramă a lui de la regretatul arhitect Ștefan Balș (1902 - 1993), prolificul și reputatul restaurator de monumente istorice. Personajul care face obiectul actului a avut o biografie demnă de interes, împărțită între Principatul Moldovei și Rusia.
„Prin grația lui Dumnezeu, noi Ecaterina a II-a, împărăteasă și suverană a tuturor Rusiilor, a Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, țarină a Kazanului, țarină a Astrahanului, țarină a Siberiei, țarină a Chersonesului Tauric, suverană a Pskovului și mare ducesă de Smolensk, principesă de Estonia, Livonia, Korel, Tver, Iugorsk, Perm, Vialsk, Bulgaria etc., suverană și mare ducesă de Novgorod, a țărilor de jos, de Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosersk, Udorsk, Condinsk, Vitebsk, Mitislavsk și a altor ținuturi din nord, suverană a ținuturilor Iversk, a țarilor de Cartalinsk și de Georgia și a pământurilor Kalarda, a principilor de Cerkask și Gorsk și a altora suverană moștenitoare. Declarând prin aceasta că noi, luând în considerare fidelitatea, ardoarea și devotamentul față de Noi și Imperiul Nostru al colonelului spătar Emanuel Balș și al armatei Noastre și al Principatului Moldovei, noi i-am oferit grațios în posesie eternă și ereditară o moșie în gubernia Poloțk, comuna Christovsk în număr de trei sute treizeci și șapte de suflete cu pământurile și cele aparținătoare. Și cum colonelul armatei Noastre nu posedă nici un decret gratificat asupra acestor suflete, Noi prin puterea Noastră Suverană și Imperială și prin forța decretului Nostru, îi acordăm lui, colonelului armatei Noastre și urmașilor săi bărbătești și femeiești, sufletele desemnate cu toate cele aparținătoare, sate, curți, clădiri, câmpuri și livezi, zăvoaie și păduri, locuri de cosit și de pescuit, fără a exclude nimic din ceea ce aparține sufletelor sale, de acum înainte prin adevăr și dreptate poate fi adăugat în posesiune eternă și ereditară, ceea ce Noi confirmăm foarte grațios lui și urmașilor săi de a vinde și de a ipoteca după legi fixate, îngăduim doar ca impozitele publice să fie plătite, ca și la celelalte moșii ale nobilimii. Cu aceasta, aceluiași colonel al armatei Noastre și urmașilor săi, le poruncim foarte grațios nu numai să profite de suflete cu toate cele aparținătoare desemnate, dar și tuturor guvernatorilor noștri și celorlalți pe care aceasta îi privește, confirmăm foarte ferm să nu îl împiedice în nici un fel în stăpânirea liniștită și, în caz de nevoie, să îi ocrotească și să îi apere de orice încercare. Confirmând totul de mai sus, ceea ce decretul Nostru Imperial oferă, Noi am semnat cu propria noastră mână și am întărit cu sigiliul nostru de stat”.
Atât în arborele genealogic al Balșilor de Ștefan D.Grecianu, cât și în cel al lui Octav George Lecca, el figurează printre copiii vel logofătului Lupu Balș și ai soției sale Safta născută Cantacuzino. Aceeași filiație este atestată și de un document din 28 martie 1785, a cărui copie o posed tot de la arhitectul Ștefan Balș: „Împărțeala averii rămase de la Lupu Balș biv vel logofăt, între copiii acestuia”, scrie Historia.
Istoricul și genealogistul Gheorghe Ghibănescu scria despre Emanoil (Manolache) Balș, al patrulea fiu al logofătului Lupu Balș, că s-a născut în 14 martie 1756 și a încetat din viață la 19 ianuarie 1812, după cum este trecut pe piatra sa de mormânt [3]. Urmaș de boieri mari, are un cursus honorum ascendent: „ban în 1783 și vistiernic, comis în 1784, spătar în 1789 - 1804”.
Acest din urmă când este amintit și în actul de împroprietărire primit de la împărăteasa Ecaterina a II-a. La moartea tatălui său, lui Manolache Balș i-au revenit, conform actului de partaj sus amintit, mai multe proprietăți, pentru că averea Balșilor era considerabilă.
Boierul moldovean a trecut în Rusia exact în anul încheierii păcii de la Iași, dintre turci și ruși, dar nu a rămas definitiv în noua sa patrie, deși primise moșia amintită în documentul de mai sus - în gubernia Poloțk, satul Christovsk. Orașul Poloțk - aflat în apropiere de Vitebsk, unde avea să se nască pictorul Marc Chagall - se găsește astăzi în Belarus, la sud de Sankt Petersburg și la vest de Moscova.
Revenit în principatul Moldovei, „Emanoil Balș polcovnic, i cavaler, fiul răposatului vel logofăt Lupul Balș”, primea de la Divanul ieșean, la 1 aprilie 1807, un atestat „precum să să știe că încă din copilăria sa de-a pururi fiind între noi, atât în vreme de pace cât și în vreme de război, însărcinat cu multe feluri de trebi și greutăți, după vreme ale patriei noastre s-au purtat cu toată vrednicia, râvna și osărdia cinstit și fără pic de interes al său silindu-se numai pentru obștescul folos, iară după cel din urmă război înstrăinându-se din patria noastră Moldova, d[u]m[nea]lui n-a contenit însă după această depărtare a sa a lucra cu toate chipurile cele folositoare pentru pământ și patrioții săi; aseminea și după ce iarăși s-au așăzat aice de 9 ani încoace, la toate treburile și nevoile țării a fost și este pănă astăzi de mare folos trebuincios, la orice treabă și interes al țării ca și din cei mai aleși patrioți, nenumărându-se pănă astăzi din partea sa urmări răle cât de puțin și mai ales că acest prea iubit al nostru frate după ostinelele sale cele după vreme dintr-ale pământului folosuri nu s-a împărtășit la nimică; și spre aciasta dând adevărata noastră știință iscălim”.
Lespedea tombală a lui Emanoil Balș, aflată în Biserica Sf. Dimitrie-Balș de la Iași - necropola de familie a Balșilor - a fost publicată de harnicul Gh. Ghibănescu. A fost căsătorit de două ori - cu Zamfira Razu, fiica vel logofătului Vasile Razu și apoi cu Smaranda Manu -, având o fată, Ecaterina (1784 - 1842), al cărei prenume reamintește desigur de cel al țarinei. A devenit în anul 1803 soția baș-boierului Țării Românești Iordache Filipescu, cel pe care o cunoscută gravură de epocă îl înfățișează, la o vârstă venerabilă, șezând pe un divan și fumând din narghilea.
Îmi amintesc a fi văzut cândva piatra de mormânt a acestei doamne mari din societatea bucureșteană, Ecaterina Filipescu născută Balș, la Mănăstirea Radu Vodă [21]. Nepotul ei de fiu, Gheorghe C.Filipescu (1840 - 1907), mareșal al Curții regale, a fost o vreme, după cum se știe, proprietarul casei în stil neogotic de pe strada Dionisie Lupu - fostă a belgianului Cezar Librecht - care adăpostește astăzi Casa Universitarilor.
Trecut în Rusia exact în anul când aceasta își stabilea hotarul pe Nistru, Emanoil Balș a încetat din viață cu câteva luni înainte ca Basarabia să fie anexată de Imperiul de la Răsărit. Faptul că împărăteasa Ecaterina cea Mare îi recunoștea, la 7 februarie 1794, acestui velit moldovean calitățile de „colonel” și de „spătar”, înzestrându-l și cu o moșie cu 337 de suflete, nu în îndepărtata Siberie, ci în regiunea centrală a Rusiei, apare ca un gest semnificativ. Aceeași țarină își construise un palat impunător, cu o arhitectură insolită și originală - dar din păcate neterminat - la Țarițîno, suburbie a Moscovei, exact pe domeniul care aparținuse la începutul aceluiași veac lui Dimitrie Cantemir și familiei sale și unde mai există și astăzi biserica ctitorită de aceștia.
Ca și Antioh Cantemir, literatul și diplomatul rus binecunoscut, Emanoil Balș era scoborâtor pe linie feminină al Cantacuzinilor. Să fi jucat oare ideea imperială bizantină un anume rol în alegerea locului reședinței moscovite a țarinei? Oricum ar fi, trecerea lui Emanoil Balș prin Rusia se înscrie în ceea ce aminteam de curând într-un articol din această revistă, consacrat moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov - intrarea Principatelor sub influența Imperiului de la Răsărit.
Ceilalți fii ai biv vel logofătului Lupu Balș erau Iordache - strămoșul ramurii de la Dumbrăveni (jud.Botoșani) -, Toader - tatăl Saftei Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc -, Constantin - ctitorul armonioasei Biserici Rotunde, în stil neoclasic, de la Lețcani (jud.Iași) - și Nicolae. Mergând pe urmele unchiului său Emanoil, Ioan Balș, unul dintre fiii vistiernicului Iordache Balș, avea să se stabilească și el în Rusia, ajungând șambelan la curtea țaristă.
Citește articolul integral pe Historia.
