Secolul 21 este marcat de o renaștere a regimurilor autoritare care s-au dovedit a fi destul de reziliente în pofida fragilității sale economice și rezistenței populare ocazionale.

Federația Rusă, condusă de Vladimir Putin, joacă un rol crucial în dezvoltarea sistemelor autoritare moderne. Acest lucru este în special valabil în așa domenii precum: controlul mass-media, propaganda, sufocarea societății civile și reducerea pluralismului politic. De asemenea, Rusia are o atitudine agresivă față de statele vecine în care au apărut instituții democratice, sau în care reformele democratice au reușit să-și elimine conducătorii autoritari corupți, se spune în raport.

„Putin exploatează presupusa discriminare împotriva rușilor etnici și a unor alte minorități din Ucraina, Georgia, Republica Moldova și statele baltice ca justificare pentru intervenția militară sau propaganda ostilă”, se spune în raport.

În raport sunt enumerate opt tehnici principale folosite de Kremlin pentru a influența statele vecine. Cel puțin trei dintre ele sunt aplicate împotriva Republicii Moldova:

1. Societatea civilă și "valorile tradiționale": Kremlinul finanțează și a încurajează organizațiile societății civile pro-ruse din statele vecine pentru a-și consolida influența în rândul populației locale și a-și promova politicile și interesele. Guvernul rus și-a exploatat, de asemenea, parteneriatul cu Biserica Ortodoxă pentru a se prezenta drept un promotor al „valorilor tradiționale”, iar pe adversarii săi, inclusiv activiștii pentru drepturile omului și democrațiile europene, drept furnizori de hedonism și imoralitate.

2. Atacuri propagandistice: Kremlinul folosește pe scară largă mass-media în limba rusă, în special posturile de televiziune controlate de stat, pentru a răspândi dezinformarea și a provoca nemulțumirile printre etnicii ruși din țările baltice, Ucraina, Republica Moldova, etc.

3. Pârghia energetică: În diferite momente în timpul conducerii lui Putin, Rusia s-a folosit de exporturile de petrol și gaze naturale ca mijloc de disciplinare a Ucrainei și a altor vecini.

4. Pârghia comercială: Rusia a invocat pretexte dubioase pentru a bloca importul de produse alimentare din țări ale căror guverne nu-l batjocoresc pe Putin, inclusiv Georgia, Republica Moldova și Polonia, precum și Uniunea Europeană.

5. Război cibernetic: Hackerii susținuți de ruși ar fi responsabili de cel puțin un ataccibenretic asupra site-urilor guvernamentale din Estonia.

6. Amenințările militare: În urma invaziei în Ucraina și a sancțiunilor ulterioare, armata rusă a lansat o serie de exerciții militare de a lungul frontierelor sale cu statele baltice și a intensificat patrulele care au testat pregătirea de luptă a navelor și forțelor aeriene europene.

7. Invazii militare: Forțele ruse au intrat în Georgia, prin cele două teritorii separatiste, Abhazia și Osetia de Sud, în timpul unui conflict de scurtă durată din 2008. În 2014, trupele ruse au ocupat Crimeea.

8. Conflictele înghețate: Termenul „conflict înghețat” înseamnă indică o condiție în care luptele active s-au încheiat sau s-au redus, cu toate acestea nu există niciun acord de pace care să depășească o încetare a focului. Sub conducerea lui Putin, Rusia a preluat sau a creat conflicte înghețate în Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Georgia și Ucraina. În fiecare caz aparte, Kremlinul își rezervă dreptul de a aplana sau a escalada tensiunile cu scopul maximizării influenței politice asupra țării respective.