Cele patru întrebări propuse la referendum prin Decret prezidențial au fost:

„1. Susţineţi abrogarea Legii nr. 235 din 3 octombrie 2016 privind emisiunea obligaţiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanţelor a obligaţiunilor de plată derivate din garanţiile de stat nr. 807 din 17 noiembrie 2014 şi nr.101 din 1 aprilie 2015 (privind acoperirea furtului miliardului)?

2. Susţineţi acordarea Preşedintelui Republicii Moldova a drepturilor constituţionale suplimentare privind dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate?

3. Susţineţi reducerea numărului de deputaţi în Parlament de la 101 la 71?

4. Susţineţi studierea în instituţiile de învățământ a disciplinei „Istoria Moldovei?”

În decizia sa, CC a stabilit, cu titlu de principiu, că orice modificare ce vizează competențele președintelui urmează să producă efecte doar pentru mandatul succesorului și nu poate afecta atribuțiile președintelui aflat în exercițiul funcției. Această opinie a fost împărtășită și de către Comisia de la Veneția.

CC a examinat separat cele patru întrebări propuse la referendum de către șeful statului, expunându-se pe fiecare dintre ele:

- Cu privire la abrogarea „legii miliardului”

Curtea a relevat că dreptul constituţional al Preşedintelui de a recurge la referendum nu îi conferă acestuia competențe în materie de legiferare. Adoptarea/abrogarea unei legi prin referendum, poate constitui obiectul unui referendum legislativ şi nu poate fi supusă referendumului consultativ inițiat de președinte.

De asemenea, Curtea a relevat că asupra acestei legi instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin Decizia de inadmisibilitate nr. 77 din 12 octombrie 2016. Or, actele Curții sunt definitive și obligatorii.

- Cu privire la acordarea preşedintelui a drepturilor constituţionale suplimentare privind dizolvarea Parlamentului precum și modificarea numărului deputaților

Curtea a examinat distinct aspectul ce ține de faptul (a) dacă președintele are dreptul de a supune referendumului aspecte ce implică modificarea Constituției și (b) cu privire la instituirea unor noi temeiuri pentru dizolvarea Parlamentului.

a) Dacă Președintele are dreptul de a supune referendumului aspecte ce implică modificarea Constituției

Curtea a reținut că orice aspect care ține de modificarea Constituției urmează să se circumscrie procedurii de revizuire a Constituţiei, strict determinată de Legea Supremă.

Curtea a subliniat că subiecții abilitați cu dreptul constituțional de a iniția modificarea Legii Supreme sunt enumerați exhaustiv în art. 141 alin. (1) din Constituție. Potrivit normei constituționale, președintele R. Moldova nu dispune de dreptul de a iniția modificarea Constituției.

În jurisprudența sa, CC a menţionat că prin textul art. 88 lit. f) din Constituţie, care stipulează dreptul preşedintelui de a cere poporului să-şi exprime prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional, legiuitorul constituant a prevăzut posibilitatea adresării Preşedintelui către electorat, doar pentru probleme majore, cu care ar putea fi confruntată naţiunea la un anumit moment, dar nu şi în legătură cu aprobarea sau respingerea unei legi de modificare a Constituţiei (Hotărârea nr. 57 din 3 noiembrie 1999).

Curtea a subliniat că aspectele ce țin de modificarea Constituției, nu pot fi supuse unui referendum consultativ de către șeful statului. Or, această modalitate ar implica acordarea în mod implicit Președintelui Republicii Moldova a dreptului de inițiativă pentru modificarea Constituției, fapt contrar articolului 141 din Legea Supremă.

b) Cu privire la instituirea unor noi temeiuri de dizolvare a Parlamentului

CC a subliniat că art. 85 din Constituție stabilește exhaustiv cazurile şi temeiurile pentru care Parlamentul poate fi dizolvat înainte de expirarea mandatului său, şi anume imposibilitatea formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni.

Potrivit jurisprudenței sale anterioare, Curtea a reiterat că dreptul Președintelui de a dizolva Parlamentul trebuie înțeles ca un mecanism de contrabalanță și nu unul care ar dezechilibra puterile în stat și ar genera crize politice.

Curtea a menționat că mandatul popular în sine nu modifică competențele constituționale ale șefului statului și nu presupune acordarea puterii discreționare de dizolvare a Parlamentului.

Curtea a subliniat că cumularea cazurilor specifice existente de dizolvare cu altele noi ar putea fi interpretată ca și oferind președintelui dreptul de a utiliza instrumentul dizolvării Parlamentului drept unealtă pentru promovarea politicilor de partid, în contradicție cu rolul său de putere neutră în cadrul actualului regim parlamentar.

Această opinie este împărtășită și de către Comisia de la Veneția expusă în Avizul asupra propunerilor Președintelui Republicii Moldova de modificare a Constituției în vederea extinderii competențelor de dizolvare a Parlamentului, adoptat la cea dea 111-a Sesiune Plenară din 16-17 iunie 2017.

În Avizul menționat mai sus, Comisia de la Veneția a subliniat că conferirea Președintelui a unor competențe discreționare de a dizolva Parlamentul face ca celelalte temeiuri indicate să fie total superfluu. S-ar putea înțelege chiar că competența generală de dizolvare nu este legată de situații de criză instituțională, dar oferă Președintelui posibilitatea de a dizolva Parlamentul pentru motive pur politice, de exemplu, atunci când nu este de acord cu opțiunea de politici a legislativului și își dorește alegeri noi. O astfel de interpretare a competențelor Președintelui de a dizolva Parlamentul schimbă rolul neutru al Președintelui și îl transformă într-un jucător politic. Acest lucru nu este compatibil cu logica regimului parlamentar.

Curtea a reținut că atribuirea șefului statului a unor competențe extinse și discreționare de a dizolva Parlamentul nu asigură echilibrul materiei constituționale într-un regim parlamentar în care atribuțiile președintelui sunt limitate și tinde să obstrucționeze activitatea legislativului prin generarea unor crize constituționale.

- Cu privire la studierea istoriei în instituțiile de învățământ

În privința studierii în instituţiile de învăţământ a disciplinei „Istoria Moldovei” Curtea a reamintit că în jurisprudența sa a statuat că aprecierea științifică a unei probleme, fiind resortul mediului academic, şi nu al mediului politic, urmează a fi tratată de către experţi şi savanţi (HCC nr. 36 din 5 decembrie 2013).

Curtea a constatat că chestiunea dată ține de cercetarea prin prisma regulilor specifice metodelor ştiinţifice care se fundamentează doar pe baza unor dovezi ale analizei istoriografice.

Din motivele enunțate, Curtea a subliniat că aspectele care vizează materia științei nu pot fi politizate și nu pot fi supuse votului politic și/sau votului popular.

Aspecte procedurale privind desfășurarea referendumului

Curtea a menționat că potrivit art. 66 lit. b) din Constituție, de competența Parlamentului ține declararea referendumului.

CC a reținut că prin norma constituțională citată legiuitorul constituant nu a circumscris tipul referendumului declarat de Parlament. În același timp, art. 88 lit. f) din Constituție doar stabilește că preşedintele R. Moldova „poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional”.

Prin urmare, coroborând normele constituționale menționate, Curtea a reținut că prevederile art. 66 lit. b) vizează toate tipurile de referendum.

Curtea a constatat că, potrivit art.150 alin. (2) și art. 151 din Codul electoral, președintele prin Decret inițiază desfășurarea referendumului național consultativ stabilind data desfășurării acestuia și întrebările supuse referendumului, în timp ce art. 150 alin. (1) stabilește că în termen de 6 luni de la primirea propunerilor de inițiere a referendumului, Parlamentul adoptă una din următoarele hotărâri: a) despre declararea referendumului, care se va desfăşura peste cel puţin 60 de zile de la adoptarea hotărârii; b) despre respingerea propunerii privind desfăşurarea referendumului în cazul când aceasta este formulată de deputaţi; c) despre soluţionarea problemelor, preconizate a fi supuse referendumului, fără efectuarea ulterioară a acestuia.

Curtea a reținut că prevederile art. 150 alin. (1) din Codul electoral stabilesc că Parlamentul prin hotărâre declară referendum pentru toate propunerile de inițiere a referendumului de către subiecții care dispun de acest drept.

CC a menționat că desfășurarea unui referendum necesită mijloace financiare. Prin urmare, doar Parlamentul este cel competent de a aloca mijloace financiare din bugetul de stat, cu acceptul Guvernului. În acest sens, autoritățile competente în materie electorală urmează să acționeze în vederea organizării unui referendum abia după adoptarea de către Parlament a unei hotărâri în acest sens.

Concluziile Curții

1. Întrebările din Decret depășesc competențele președintelui

Curtea a reținut că întrebările formulate în Decret depășesc competențele constituționale ale președintelui și, prin urmare, nu pot fi supuse unui referendum consultativ inițiat de către șeful statului.

2. Întrebările vizează domenii total distincte

Suplimentar, Curtea a subliniat că întrebările propuse referendumului vizează domenii total distincte, fapt care nu asigură exigența de formă și conținut a obiectului supus referendumului (exigența de validitate) și nu asigură formarea neviciată a voinței suverane a alegătorului.

3. „Problemele de interes național”, contrare Constituției

Curtea a subliniat că este contrar spiritului și literei Constituției ca Președintele, sub „acoperirea” sintagmei „probleme de interes național”, să poată iniția un referendum care implică modificarea Constituției sau chestiuni ce țin de aprecierea științifică a mediului academic.

4. Președintele a încălcat Constituția prin Decretul său

Având în vedere considerentele menționate, CC a reținut că prin emiterea Decretului din 28 martie 2017, președintele R. Moldova a încălcat prevederile articolelor 2 (Suveranitatea şi puterea de stat), 66 lit. b) (Atribuţiile de bază ale Parlamentului), și 141 (Iniţiativa revizuirii Constituției) din Constituție.

Sesizarea la Curtea Constituțională a fost depusă de un grup de deputați ai fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal.