„Am ales poezia „Testament” de Tudor Arghezi pentru că este una din preferatele mele. În viziunea mea, este o poezie profundă pe care trebuie să o citești de mai multe ori pentru ca să o înțelegi. Totodată, această poezie reușește să-mi trezească emoții puternice”, a precizat Ana Sîrbu, autorul emisiunii „Dosarul Presei”. „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe o carte, În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi şi gropi adânci Suite de bătrânii mei pe brânci Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credinţă căpătâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi. Al robilor cu saricile, pline De osemintele vărsate-n mine. Ca să schimbăm, acum, întâia oară Sapa-n condei şi brazda-n calimară Bătrânii au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Şi leagăne urmaşilor stăpâni. Şi, frământate mii de săptămâni Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane, Făcui din zdrenţe muguri şi coroane. Veninul strâns l-am preschimbat în miere, Lăsând întreagă dulcea lui putere. Am luat ocara, şi torcând uşure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Am luat cenuşa morţilor din vatră Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, Hotar înalt, cu două lumi pe poale, Păzind în piscul datoriei tale. Durerea noastră surdă şi amară O grămădii pe-o singură vioară, Pe care ascultând-o a jucat Stăpânul, ca un ţap înjunghiat. Din bube, mucegaiuri şi noroi Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte Si izbăveşte-ncet pedesitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptăţirea ramurei obscure Ieşită la lumină din padure Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi Rodul durerii de vecii întregi. Întinsă leneşă pe canapea, Domniţa suferă în cartea mea. Slova de foc şi slova faurită Împărechiate-n carte se mărită, Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte. Robul a scris-o, Domnul o citeşte, Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei Zace mania bunilor mei”.

Vedeți în prima ediție un fragment din Hronicul lui Dimitrie Cantemir, care spune de ce limba este româneasca și nu moldovenească, iar în a doua - despre cum l-au mințit pe Grigore Vieru la școală. În a treia ediție este dedicată versurilor „Nu mă las de limba noastră”, iar a patra - lui Nichita Stănescu și Patriei sale, Limba Română.

Cea de-a șasea a fost „Temelia limbii române” recitată de Victoria Dumbravă.