Calculul s-a dovedit greşit. România a recuperat Transilvania după 23 august 1944, luptând împotriva lui Hitler, spre vest. A pierdut însă Basarabia. Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi-a început istoria prin valuri de deportări în Siberia şi Kazahstan şi o foamete indusă care a ucis 10% din populaţie.

http://www.digi24.ro/embed/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism/supravietuire-in-basarabia-marturii-despre-infernul-sovietizarii-784026?video=0&width=570&height=320

Povestea familiei Moraru

Când Radio Bucureşti a anunţat, în seara zilei de 23 august 1944, că România încetează să mai lupte contra URSS şi că se alătură Naţiunilor Unite contra lui Hitler, doi ţărani basarabeni îşi riscau viaţa ca să traverseze linia frontului. În primăvară se întorseseră de la Craiova unde familia lor era refugiată de trei ani în satul natal, Iurceni, unde aveau pământ şi vie.

„Tatăl cu fratele mai mare, Vasile, au venit aici în Basarabia ca să îngrijească culturile care creşteau pe câmpurile noastre. Şi având în vedere că atunci, pe 23 august, a fost foarte repede schimbarea asta, ei au căzut în linia frontului şi cu chiu, cu vai totuşi au trecut Prutul”, povestește agronomul Gheorghe Moraru, fost deportat în Siberia.De la începutul războiului, familia Moraru a trecut Prutul de trei ori. Prima dată, în vara lui 1940, în timpul retragerii haotice a autorităţilor române din Basarabia.Pe 26 iunie 1940 ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov i-a înmânat ambasadorului Davidescu la Moscova ultimatumul pentru cedarea Basarabiei. Partea română se străduia totuşi să câştige timp, aşa că Molotov a cerut imperativ Bucureştiului să accepte ultimatumul până pe 28 iunie la orele 14, a acordat timp autorităţilor române pentru evacuare patru zile, dar chiar pe 28 iunie trupe sovietice au fost paraşutate la Prut. Populaţia Basarabiei a a avut de fapt pentru evacuare numai jumătate de zi.

„Cu părere de rău, peste 10-12 zile, noi am fost întorşi înapoi. De ce? Uniunea Sovietică a pus ultimatumul. Toţi basarabenii să fie întorşi înapoi, toţi refugiaţii să fie înapoi în Basarabia. În caz contrar, ei atunci ocupă România”, povestește Gheorge Moraru.Din fericire, familia Moraru nu a fost afectată de valul masiv de deportări din august-noiembrie 1940 spre Siberia şi Kazahstan. Aveau loc execuţii sumare, închisorile erau supraaglomerate şi multe clădiri publice au fost transformate în spaţii de detenţie.

În toată Basarabia şi în Bucovina de Nord se desfăşurau operaţiunile tipice de sovietizare a teritoriului. În oraşe, naţionalizarea fabricilor, atelierelor, controlul publicaţiilor. La sate, renunţarea aşa-zis voluntară la pământ, urmată de intrarea în gospodării colective numite colhozuri. Listele cu prezumtivii protestatari fuseseră întocmite înainte de invazie de agenţi ai Cominternului infiltraţi în România.Abia instalate, noile autorităţi au fost capabile să aresteze de îndată şi să deporteze toate persoanele care puteau exercita vreo opoziţie, era vorba de primari, funcţionati, jandarmi, profesori, medici sau pur şi simplu despre ţărani respectaţi în comunităţile lor. Represiunea nu viza doar capul familiei, noaptea trupele NKVD ridicau familii întregi, de la bătrâni la copii mici. Toţi aceştia erau încărcaţi în căruţe, în camioane şi aduşi în gara centrală din Chişinău, la Tiraspol sau Tighina. Pe aceste peroane aşteptau zile întregi înfricoşaţi, fără apă sau mâncare, să fie încărcaţi în garnituri de tren spre locurile de deportare.Într-un singur an, populaţia Basarabiei a scăzut cu circa 100.000 de persoane.

Cite;te mai departe pe digi24.ro.