Deputatul liberal-democrat Vadim Pistrinciuc vine cu o confesiune pe Facebook după ultimele imagini compromițătoare în care apare primarul suspendat al Capitalei, Dorin Chirtoacă, difuzate pe Internet zilele trecute. Potrivit lui, astăzi toți parlamentarii se feresc să mai vorbească la telefon, iar unii care își pot permite își comandă oameni să le verifice dormitoarele și băile de microfoane. Vedeți mai jos textul scris de Pistrinciuc.
„Confesiune
Noi ne scărpinăm, bem, transpiram, ne îmbătam (se întâmplă, credeți-mă!), înjurăm, facem sex, dragoste (fiecare îi spune cum vrea). Megrem la baie, ne spălam, strigăm, ne enervăm. Ne indrăgostim, sau nu, și atunci ne certam. Politicienii buni sau răi, iubiți sau detestați, fac totul ca toți. Simplu.
Credeți ca asta a fost confesiunea? Nu, voi astea le știți. E alta. În mediul politic de astăzi, indiferent de partide sau instituții este o normă să nu vorbești la telefon, deputații în fumoar, la cantina sau pe coridor când au de vorbit de ceva se feresc, unii își ascund telefoanele. Toți știu, sunt siguri că sunt ascultați. Filajul extern în anumite situații, deja trezește glume și bancuri. Mulți au avut ocazia, nepublică, să se convingă că e adevărat și nu paranoie. Unii care își pot permite își comandă oameni care le verifică dormitoarele și băile de microfoane. Toți se uită prin părți când se întâlnesc, vorbesc. Unii sunt nevoiți și necesitățile să și le facă „artistic” - „mai știi da dacă ajunge în rețea… azi ori mâine”. Toți se protejează. Sau încearcă. Dar deja vorbesc că nici asta nu ajută - ușor îți „deseană” niște chat-uri, conversații, îți mai montează din convorbiri. Nu e o invenție. E ceea ce vorbesc toți.
Iar drama cea mare nu este în faptul că nu se referă doar la politicieni. Politicieni de opoziție, deputați, lideri de opinie, primari de orașe și sate, ziariști, consilieri, blogheri - toți sunt subiecți ai realităților descrise. Toți cunosc acest lucru. Drama este și în faptul că deja am uitat de 12000 de interceptări oficiale (în comparație cu 2700 în perioade anterioare). Drama este în faptul că știm că cifra celor neoficiale e mult mai mare. Drama e că nici nu ne imaginăm de câte ori e mai mare.
Tragedia e în faptul că toate astea nu se fac pentru a combate corupția adevărată, terorismul, sau a contribui la securitatea națională. Maine și poimâine, toți, se vor ascunde în spatele unor declarații, condamnări publice, pline de expresii grele, apel la valori, reveniri la principii, neacceptări... Inclusiv și cei ce au făcut-o, sau au beneficiat - vor condamna totul fără excepții. Presa se va solidariza, nu va publica. E bine măcar așa. Măcar de ochii lumii să părem plini de cultură și nu virusați de incultură. Dar asta e doar un efect scurt cât o clipire.
Vor urma anchete cu rezultate reale, dezbateri cu efect dar nu citiri de pe foi (otpiska)? Cum e vorba moldovenească: „mai dă Doamne, dar nu cred”. De ce? Fiindcă politica a fost înlocuită cu frustrarea. Cum sunt timpurile așa și eroii.”
