Tânărul va folosi un scaun conceput special pentru munte, cu roți similare celor folosite la bicicletele de munte. Dar îl va folosi doar atunci când traseul îi va permite, în rest se va duce în mâni, ajutat de un prieten care îi va ține picioarele în poziția numită „roaba”.

În ultimele opt luni, Doolan a petrecut mult timp în sala de antrenament pentru a reuși să facă acest traseu. În fiecare zi a făcut cursuri cardiovasculare și de forță. El a mers de asemenea în Blue Mountains din Australia pentru a acumula experiență pe trasee accidentate, purtând o mască care limitează fluxul de oxigen în încercarea de a copia condițiile de altitudine mare care îl așteaptă în Himalaya.

Drumul spre tabăra de bază de pe Everest începe de la Lukla - la 140 de kilometri est de Kathmandu - și urmează un vechi traseu comercial care în trecut lega Nepal și Tibet, după care va coborî în valea Khumjung.

De-a lungul traseului există niște trepte și căi înguste săpate în perete, obligându-i pe cei care îl străbat s se cațere pe stânci și să se târască prin noroi și zăpadă. Toate acestea la o altitudine unde lipsa de oxigen poate provoca dureri de cap și greață și, dacă este lăsat netratat, lichid în plămâni.

Doolan a ajuns în scaun cu rotile la vârsta de 17 ani după ce în timpul unui accident de motocicletă și-a rupt coloana vertebrală. După accident au trecut câțiva ani înainte de a se întoarce în sala de forță și a-și relua viața activă cu care era obișnuit.