Reportaj: Crește florile soției pentru a-i păstra vie amintirea. Povestea unui fost profesor de istorie care își trăiește cu tinerețe bătrânețea

Reportaj: Crește florile soției pentru a-i păstra vie amintirea. Povestea unui fost profesor de istorie care își trăiește cu tinerețe bătrânețea


Își dezdoaie spatele cu un oftat încet. Ochii obosiți, de un albastru stins, par să zâmbească cu superioritate ridurilor dese și adânci care i se înghesuie cu nerușinare peste toată fața. Își întoarce privirea spre parcela din fața casei bătrânești. „Cinci lalele, doisprezece narciși opt zambile. Cu voi se face primăvara”, rostește cu voce tare, spărgând în mii de cioburi liniștea apăsătoare. Din nucul bătrân, răsună un vals care izvorăște din găurile de plastic ale aparatului de radio. Atârnat într-un ram încă golaș, radioul își înalță cu mândrie antena metalică și oferă cu generozitate acorduri line, numai bune pentru a acompania o zi de aprilie.

La cei 95 de ani, moș Eustafie se poate lăuda cu o impresionantă poftă de viață. Dorința de a face lucruri și de a reuși în toate i se citește pe chip, dar și în mișcările vioaie care țin morțiș să contrazică deceniile care i s-au cățărat în spate.

„Viața, e ca un dans. Dacă te-ai prins, trebuie s-o duci până la capăt. Și ca să nu te faci de râs, mai bine e să dansezi frumos. Când simți că ți-i mai greu, bate cu piciorul în pământ și închipuie-ți că învârtești o duduie hațachie”, spune bărbatul mai în glumă, mai în serios, slobozind de sub buzele frumos conturate un zâmbet tineresc.

Toată viața a fost învățător de istorie. A crescut doi băieți, a sădit zeci de copaci și-a construit o casă și ca un gospodar desăvârșit a săpat și o fântână la poartă. Spune că niciodată nu și-a permis să fie acaparat de gânduri negative, chiar dacă cea mai mare parte din existența sa a fost însoțită de ani grei, cu neajunsuri.

„Am îndurat și foame, am trecut și prin război. Războiul acela nu va ieși niciodată din capul meu. Când m-am întors acasă de pe front, cu pieptul plin de medalii, am găsit ușa încuiată, iar toiagul mamei rezemat de perete. Atunci am simțit durerea adevărată. Dar tot atunci am înțeles că datoria mea pe lumea asta este să las o urmă”, povestește moș Eustafie în timp ce curăță un butaș de vie cu un foarfece cu mâner albastru.

Casa în care trăiește, pare să fie ruptă din poveste. Brâurile proaspăt văruite contrastează frumos cu prispa măturată și stropită. Ograda, deși mica este înfrumusețată de verdele crud al ierbii care se așterne cu bunăvoință sub picioare. Cea mai mare mândrie a bărbatului este, însă, parcela cu flori.

„Este cel mai bun mod în care pot păstra vie amintirea Marusicăi”, spune moșul lăsându-și privirea în pământ.

Deja de zece ani a rămas singur. După o boală care a chinuit-o două decenii, Maria, soția sa, a plecat la Ceruri:

„Cancerul mi-a furat-o. Era singurul om care mă înțelegea fără să vorbesc. Deși deseori mă ciondănea, nu voi uita niciodată blândețea din privirea ei. Nu a fost femeie cu carte. A lucrat croitoreasă toată viața, dar înțelepciunea din vorba ei și bunătatea din sufletul ei m-au făcut de fiecare dată să o consider superioară. Nu făceam nimic fără acordul ei. Știam că cea mai bună decizie doar de ea poate fi luată”.

S-a lăsat o liniște care alterna cu un val de tristețe.

„Când a murit, niciunul dintre cei doi băieți au noștri nu au putut veni la înmormântare. Sunt în America, iar dacă ar fi venit atunci, nu s-ar mai fi putut duce înapoi. Plângeau ei acolo, și eu aici. Așa-s vremurile, ne-au făcut să fim robii banului”, spune bărbatul.

Moș Eustafie vorbește cu admirație despre copiii săi:

„Sunt de treabă. Au acolo familie. Lucrează în niște companii mari, cu calculatoarele. Încă de pe vremea când erau acasă erau pasionați de tehnică. După ce a murit Marusica, mi-au propus să mă duc acolo, la ei. Am refuzat. Aș fi vrut să stau cu nepoții, dar pe cine să las casa? Via? Grădina? Florile?”.

Spune că i-a lăsat să plece pentru că nu a vrut să ia deciziile pentru ei. Chiar dacă recunoaște că Moldova trece prin vremuri grele, bătrânul are încredere în țara sa.

„Omul sfințește locul. Moldovenii oriunde se duc fac treabă bună. Acum închipuiți-vă dacă oamenii noștri ar avea motive să revină acasă. Vă dați seama cum ar înflori țara asta? Ca acea zambilă violetă”, spune moș Eustafie arătând cu degetul arătător spre una dintre florile din parcelă.

Am vrut să știu dacă în cele nouă decenii de viață a reușit să adune multe regrete.

„Da care-i rostul?”, mă întreabă bărbatul zâmbing șăgalnic. „Regretele ne fac să fim slabi. Înainte de a face un lucru, trebuie să gândim cu capul. Să cântărim. Nu există nicio situație în care totul să fie bine. Întotdeauna există plusuri și minusuri. Dacă la numărătoare îți ies mai multe plusuri, înseamnă că asta este calea cea dreaptă”, adăugă moș Eustafie.

Chiar dacă anii mulți îl urmăresc cu insistență, bătrânul se laudă cu o luciditate perfectă și cu o sănătate care îi permite să nu meargă prea des la doctori. 

„Nu există secrete. Mâncare puțină, dar bună. Muncă multă, mișcare cât îți permit oasele și apă de izvor. Ei, și de sărbători un pahar de vin din acela din care beau numai popii”, spune bărbatul. 

Îl privesc cum mânuiește cu dibăcie foarfeca de vie. Toată făptura sa emană împăcare, liniște, pace.

„Tinerii din ziua de azi au tot și un pic mai mult. Lucruri la care noi, pe vremea noastră, nici nu visam, nici nu ni le imaginam. Cu toate posibilitățile care le sunt puse la dispoziție, nu au niciun motiv să nu reușească în viață. Și nu trebuie să se înghesuie pe la instituturi. Pământul are nevoie de mâini harnice. Pământul ne-a hrănit ani de zile și o să ne hrănească încă tot pe atâta. Dacă este cap, se pot face bani și la țară. Eh, de-aș avea eu anii lor cu mintea de acum”, adăugă moș Eustafie, dându-și pe spate pălăria neagră, ușor atinsă de molii.

Radioul din copac anunță ora 13:00. Moș Eustafie își trece cu dosul palmei peste fața transpirată. Taie un ultim ram uscat din via cățărătoare și își îndreaptă spatele: 

„E ora mesei”, spune cu o o bucurie ascunsă. „Când rămâi singur, trebuie să-ți faci un regim, altfel n-ai cum”. 

Când ajunge în fața prispei, își descalță caloșii murdari de țărână și îi schimbă cu o pereche curată, proaspăt spălată. Înainte de a-l lăsa în lumea lui, atât de bine pusă la punct, l-am întrebat care îi este cea mai mare dorință. Mă privește cu o ușoară uimire:

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Pentru pace, pentru anii pe care îi port, pentru sănătate. Sunt recunoscător pentru copiii pe care îi am, pentru grija pe care mi-o poartă, pentru banii pe care îi primesc în fiecare lună din partea lor. Cea mai mare dorință este și cea mai mare frică pe care o am. Tare aș vrea ca atunci când va veni, moartea să nu mă găsească singur. Să aibă cine-mi aprinde o lumânare”...

 

 

 

 

 

Avem puterea să ne ajutăm unii pe ceilalți….

Dacă și tu crezi că ceea ce citești pe acest site sunt informații importante, atunci susține munca redacției AGORA cu un abonament digital ca să devină mai bună, să facă știri deosebite, interviuri mai interesante, articole și povești care să te facă să vrei să le recitești și să le distribui prietenilor tăi.

Mai mult, răsplătim fiecare abonat cu un set de produse locale, împachetate cu dragoste de echipa de la From the Heart Shop, astfel contribuim împreună la promovarea produselor de-acasă, din Moldova.

Devino de astăzi Susținător, Fan sau Ambasador AGORA

Vezi și aceste știri
Apple anunță noile MacBook Pro de 14 și 16″ cu procesoare M1 Pro/Max și ecrane HDR cu „notch”

Apple anunță noile MacBook Pro de 14 și 16″ cu procesoare M1 Pro/Max și ecrane HDR cu „notch”

Exporturile de gaze ale Gazprom se apropie de un nivel record

Exporturile de gaze ale Gazprom se apropie de un nivel record

Comisia Europeană: Peste 591 de milioane de certificate COVID au fost generate până în prezent

Comisia Europeană: Peste 591 de milioane de certificate COVID au fost generate până în prezent

Advertoriale
Expoziție de desene cu și despre reciclare la Kaufland Moldova: „3R Talents (Reduce, Reuse, Recycle)”

Expoziție de desene cu și despre reciclare la Kaufland Moldova: „3R Talents (Reduce, Reuse, Recycle)”

50 de „umbre ale Zahărului” ascunse în produse sau ce denumiri mai poate avea dulcele

50 de „umbre ale Zahărului” ascunse în produse sau ce denumiri mai poate avea dulcele

RE/MAX Moldova își extinde rețeaua de francize imobiliare din Chișinău (VIDEO)

RE/MAX Moldova își extinde rețeaua de francize imobiliare din Chișinău (VIDEO)

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • Oameni ca tine: Creatorul de zâmbete (VIDEO)
    Oameni ca tine: Creatorul de zâmbete (VIDEO)
  • Oameni ca tine | Un cuplu de la Ialoveni a pus pe roate o afacere creativă: „În dragoste și în business toate căile sunt bune”
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Tărț la PAS. Analizăm promisiunile noii majorități parlamentare și cât de reale sunt acestea (AUDIO)
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Viața de deputat, între glamour și birocrație. Discuție cu fostul parlamentar Vadim Pistrinciuc (AUDIO)
  • De la 11, cu Veaceslav Platon despre promisiunile electorale ale lui Veaceslav Valico
Cele mai populare
  • 1
    Judecătoria Chișinău a respins cererea Nataliei Morari prin care aceasta a solicitat restabilirea în calitate de membră a Media Alternativă
  • 2
    Natalia Morari a dat în judecată TV8: Dorește să fie restabilită în calitate de membră a A.O. Media Alternativă
  • 3
    Ultimă oră! Dodon a anunțat că renunță la mandatul de deputat: „Nu mă ascund după imunitate”
  • 4
    Fiul fostului procuror general din Rusia, Igor Ceaika laudă decizia lui Dodon de a renunța la mandatul de deputat
Canalul nostru de pe YouTube
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.