Profesorul de audiologie şi neurologie cognitivă Lars Riecke, de la Universitatea din Maastricht spune că „secretul este frecvenţa, însă contează foarte mult mecanica urechilor fiecărei persoană şi ceea ce se aşteaptă să audă”.

„Cele mai multe sunete - inclusiv Y şi L - sunt realizate din mai multe frecvenţe simultane. Aşadar, frecvenţele care formează Y-ul pot fi făcute în mod artificial mai înalte, în timp ce frecvenţele care fac sunetul L pot fi scăzute”, notează Riecke.

Profesorul Huck McDermott, de la Institutul de Bionică din Melbourne, sugerează că, în timp ce frecvenţa dispozitivului pe care ascultaţi are un impact important, există „mulţi alţi factori care ne influenţează percepţia”. „Când creierul nu este sigur în privinţa unui lucru, el foloseşte indicaţiile din jur pentru a vă ajuta să luaţi decizia corectă. Dacă aţi auzit o conversaţie despre «Laurel» nu aţi fi auzit «Yanny». Istoria personală poate, de asemenea, să vă indice o preferinţă inconştientă pentru unul sau altul. De exemplu, poate cunoaşteţi mai multe persoane cu numele de «Laurel» decât cu cel de «Yanny»”, explică McDermott. Totodată, expertul mai subliniază că şi indiciile vizuale joacă un rol important: „Dacă aţi văzut ambele nume pe ecran, fără alte informaţii sau context, creierul este obligat să facă o alegere între cele două. Este o iluzie interesantă şi este posibil să auziţi ambele sunete”.

Voi ce auziți?

<div allowfullscreen></iframe></div>