Odată cu lărgirea perioadei vizate şi cu includerea altor categorii de fraude bancare, se diluează subiectul investigării „furtului miliardului” şi a recuperărilor ulterioare, apare şi mai multă neclaritate privind caracterul fraudelor, dar cel mai important - incertitudinea privind responsabilizarea persoanelor implicate şi, respectiv, recuperarea mijloacelor care ar trebui să urmeze.

Mai mult, autorii Strategiei remarcă că „o valoare exactă a cuantumului fraudei bancare nu este stabilită cu exactitate”. Respectiv, am putea presupune că investigaţia propriu-zisă e departe de a atinge nivelul de 90% de finalitate, precum susţin autorii Strategiei. Potrivit Strategiei, scopul acesteia este „recuperarea, … mijloacelor financiare în valoarea în care au fost emise hârtii de valoare de stat pentru acoperirea depozitelor persoanelor fizice şi juridice,… inclusiv plasările interbancare din BEM, BS şi UB, în sumă de 13,34 miliarde de lei”. Cifra indicată pare a fi irelevantă în contextul prejudiciilor rezultate din deciziile politice emise la 7 noiembrie 2014 care au dus la accelerarea ulterioară a extragerilor miliardelor de lei din cele trei bănci.

Eventual, organele de urmărire consideră anume această sumă ca prejudiciu neacoperit, dar logica unor recuperări ar trebui să coreleze cu logica fraudelor comise. Aşa cum este expus în Strategie, scopul ei este acumularea resurselor pentru acoperirea costului deciziilor politice care au dus la acordarea de credite de urgenţă de către BNM, cu garanţia Guvernului, care, ulterior, au fost convertite în datorie de stat. Iar aceste costuri sunt mult mai mari, inclusiv și dobânzi de deservire a datoriei (alte 11 miliarde de lei în 25 de ani).

Mai mult, din textul Strategiei ar rezulta că intenţia guvernanţilor de a converti garanţiile în datorie de stat se cunoştea încă în noiembrie 2014. Deşi Strategia abundă cu descrieri ale fraudelor în detrimentul obiectivului de recuperare, se creează impresia că sunt omise intenţionat acţiunile premergătoare sustragerii mijloacelor din cele trei bănci. Este vorba de acţiunile concertate de preluare a controlului asupra băncilor nominalizate prin schimbarea structurii acţionariatelor şi acţionarilor. Strategia nu face referinţă la aceste evenimente preparatorii, coordonate, care au dus la preluarea sub control a celor trei bănci şi utilizarea lor ulterioară în ”furtul miliardelor”.

Puteți citi analiza integrală AICI.