Drapelele de pe clădirea Parlamentului și de pe cea a Guvernului a fost coborâte în bernă, iar alte steaguri au fost legate cu panglică de doliu în amintirea celor care au avut de suferit de pe urma celui de-al doilea val de deportări din 1949. În total, au existat trei valuri de deportări în masă, când oamenii erau încărcați în trenuri și duși spre Siberia și Kazahstan. Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Cel de-al doilea val de deportări în masă a avut loc pe 6-7 iulie 1949, iar al treilea - 31 martie - 1 aprilie 1951. Nu se cunoaște cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, istoricii estimând cifra de câteva sute de mii de persoane deportate. Cel de-al doile val de deportări s-a numit „Iug” (Sud) şi s-a desfăşurat pe baza unei hotărâri a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 6 aprilie 1949, care prevedea deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti a „chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele Miliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor rurali, membrilor sectelor religioase, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. În prezent, în Republica Moldova locuiesc peste opt mii de deportați.