• Salvează articol

Potrivit juristului Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), acțiunile poliției de evacuare a manifestanților adunați în jurul monumentului lui Ștefan cel Mare au fost contrare legii. În susținerea opiniei sale, Sergiu Litvinenco a enumerat câteva argumente juridice. „În primul rând, constatăm ilegalitatea Dispoziției de sistare”, spune el. „În al doilea rând, Dispoziția de sistare nu a fost făcută publică”, [...] În al treilea rând, acțiunile poliției au fost disproporționate și, în esență, contrare prevederilor legii”, consideră Litvinenco.

„În concluzie, se poate constata că atât Dispoziția de sistare a întrunirii, cât și acțiunile poliției (care au acționat disproporționat, pregătindu-se din start de a recurge la dispersarea forțată) sunt în esență contrare Legii privind întrunirile”, afirmă Sergiu Litvinenco.

„În mod normal, toți cei care au avut de suferit de pe urma acțiunilor nelegale ale autorităților urmează să depună plângeri sau denunțuri la procuratură. În România anume așa s-a întâmplat recent. De fapt, în România, înainte de denunțuri și plângeri, procurorii s-au autosesizat singuri! Și da, în România procuror general este Augustin Lazăr, și nu Harunjen…”, a adăugat juristul.

Reproducem, în continuare, argumentele juristului PAS:

„Ce spune legea?

Conform legii (Legea privind întrunirile nr.26/2008), există 3 cazuri în care se poate împiedica desfășurarea unei manifestații:

1) Prin limitarea accesului în anumite locuri în cazul desfăşurării unor acţiuni oficiale sau a unor lucrări de reparaţie - art. 5 alin. (3). În acest caz, primăria emite o dispoziție, o face publică, iar poliția are grijă ca în ziua respectivă să nu intre nimeni în locul interzis.

2) Prin interdicție judecătorească în cazul în care există probe concludente că întrunirea urmează să se desfăşoare cu  încălcarea prevederilor art. 8 - art. 14 alin. (4). În acest caz, primăria depune o cerere în instanță, iar instanța decide dacă o interzice sau nu.

3) Prin sistarea întrunirii și dispersarea ei forțată în cazul în care se încalcă grav prevederile art. 8 (art. 21 și 22). În acest caz, primăria emite o dispoziție prin care cere stoparea întrunirii; aceasta este o măsură excepţională ce poate fi folosită doar dacă alte măsuri nu sunt suficiente pentru asigurarea desfăşurării întrunirii în mod legal, iar lipsa declaraţiei prealabile nu constituie temei pentru sistarea întrunirii.

În cazul în care, după cererea reprezentantului primăriei, participanţii la întrunire nu părăsesc locul întrunirii, poliţia va avertiza participanţii asupra posibilităţii aplicării mijloacelor speciale şi a dispersării forţate a întrunirii, acordând un termen rezonabil conformării acestei cereri, după care va repeta cererea de dispersare a participanţilor. În cazul în care, după cererea repetată de dispersare, participanţii la întrunire nu părăsesc locul întrunirii, la solicitarea reprezentantului primăriei, poliţia va întreprinde măsurile legale pentru dispersarea întrunirii.

Au respectat autoritățile legea?

Bineînțeles că NU.

În primul rând, constatăm ilegalitatea Dispoziției de sistare. Legea spune că aceasta se emite doar „dacă în timpul desfăşurării întrunirii au loc acţiuni prin care se încalcă grav prevederile art.8”. Art.8, la rândul său, prevede următoarele (citez):

„Sînt interzise întrunirile prin care se urmăreşte:

1. a) îndemnarea la război de agresiune, la ură naţională, rasială, etnică sau religioasă;
2. b) incitarea la discriminare sau violenţă publică;
3. c) subminarea securităţii naţionale sau a integrităţii teritoriale a ţării, săvîrşirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralităţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor altor persoane ori punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii acestora.”

Observați că textul legii comportă un caracter limitativ, ceea ce înseamnă că alte condiții pentru sistarea unei întruniri decât cele prescrise la art. 8 nu există.

A fost întrunită măcar una dintre aceste condiții pentru a se putea emite Dispoziția de sistare a întrunirii? Îndemnau participanții la război, la ură națională, la subminarea securității statului sau la altceva? Desigur că nu. Prin urmare, pentru emiterea acestui act nu exista niciun temei legal.

În al doilea rând, Dispoziția de sistare nu a fost făcută publică. Contrar declarațiilor reprezentanților poliției, precum că actul este public și cei care manifestau ar fi trebuit să-l cunoască, Dispoziția nu este publicată nici astăzi. Care este puterea juridică a unui act nepublicat? El este ca și inexistent.

În al treilea rând, acțiunile poliției au fost disproporționate și, în esență, contrare prevederilor legii. Dispersarea forțată este o măsură extremă care trebuie aplicată doar dacă celelalte acțiuni nu au dat rezultate. Au încercat autoritățile să întreprindă alte acțiuni pentru stoparea manifestației așa cum prevede legea? În fond, nu. Dacă doreau să rezolve problema fără a aplica forța fizică, autoritățile urmau să poarte discuții constructive și nu ultimative și prin intimidarea protestatarilor, acoperindu-se cu un ”batalion” întreg de persoane înarmate. Or, dislocarea unui număr extrem de mare de polițiști în dimineața zilei de 27 august vorbește despre aceea că scopul „operațiunii” a fost din start dispersarea forțată a întrunirii, iar toate somațiile verbale comportau un caracter strict formal. Ceea ce contravine legii.

În concluzie, se poate constata că atât Dispoziția de sistare a întrunirii (care putea fi emisă doar dacă existau circumstanțele prevăzute limitativ la art. 8), cât și acțiunile poliției (care au acționat disproporționat, pregătindu-se din start de a recurge la dispersarea forțată) sunt în esență contrare Legii privind întrunirile.

Ce trebuie de făcut?

În mod normal, toți cei care au avut de suferit de pe urma acțiunilor nelegale ale autorităților urmează să depună plângeri sau denunțuri la procuratură. În România anume așa s-a întâmplat recent. De fapt, în România, înainte de denunțuri și plângeri, procurorii s-au autosesizat singuri! Și da, în România procuror general este Augustin Lazăr, și nu Harunjen…”

Între timp, liderul PPDA, Andrei Năstase, a anunțat că va depune plângeri împotriva acțiunilor polițiștilor, pe care le-a numit „abuzuri”.

Totodată, organizația Amnesty Internațional Moldova a venit cu o declarație de presă în care susține că Inspectoratul General al Poliției ar fi încălcat flagrant legea privind întrunirile atunci când au evacuat în mod violent protestatarii pașnici din preajma monumentului lui Ștefan cel Mare și a cafenelei „Guguță”.

Poliția a respins acuzațiile și a declarat  că acțiunile sale au fost conforme cu legea.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim