Mihail Cotorobai a făcut trimitere la art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă statele să garanteze drepturile prevăzute de aceasta „oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor”. Deși Convenția nu garantează dreptul de obținere azilului, statul care efectuează expulzarea este obligat să se abțină de la îndepărtarea unei persoane care este expusă riscului de moarte sau de maltratare în statul de destinație.

Iar în cauza Soering contra Regatului Unit,(7 iulie 1989), Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a hotărât pentru prima datăcă răspunderea unui stat poate fi angajată dacă acesta decide să expulzeze o persoană care poate suferi rele tratamente în țara de destinație.

Totodată, principiul nereturnării constituie elementul-cheie al protecției refugiaților prevăzut în Convenția privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951. Asta înseamnă că refugiații nu trebuie să fie returnați într-o țară în care aceștia au un motiv de a se teme de persecuție, explică Ombudsmanul.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a expus și în cazuri privind existența unui risc real ca o persoană suspectată sau condamnată pentru terorism să fie supusă unor rele tratamente în alt stat, statuând că interdicția returnării în țara respectivă este absolută, indiferent de infracțiunile săvârșite anterior sau de comportamentul acesteia (Cauza Saadi împotriva Italiei , CEDO 2008).

De asemenea, Mihai Cotorobai a mai subliniat că, potrivit Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova, decizia privind declararea străinului persoană indezirabilă se aduce acesteia la cunoștință de către autoritatea competentă pentru străini, astfel încât aceasta să poată fi contestată în instanţă de judecată „în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării”. În acest context, Mihail Cotorobai a solicitat informații relevante de la Biroul Migrație și Azil, autoritatea competentă pentru străini.

Avocatul Poporului nu contestă faptul că statul, pe temeiul unui principiu de drept internațional public bine stabilit și fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratatele internaționale, are dreptul de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea străinilor de pe teritoriile lor. Însă, asta nu înseamnă că străinii aflați legal sau chiar ilegal pe teritoriul unui stat nu pot invoca cel puțin unele dintre drepturile și libertățile garantate de Convenție și/sau de protocoalele sale adiționale.

„În acest context, autoritățile statului sunt obligate, înainte de a lua decizie de expulzare, să analizeze minuțios riscurile la care poate supusă persoană și consecințele expulzării acesteia. Or, în Turcia riscul pentru persoanele expulzate de a fi supuse torturii, tratamentelor inumane și degradante este unul iminent, potrivit multiplelor rapoarte internaționale”, a mai scris Avocatul Poporului.