Femeia a povestit că a trăit „13 ani fericiți” cu soțul său, Feridun Tufekci, despre care este sigură că „este un om cumsecade și onest”.

„Lumea mă sună și mă întreabă cum putea fi așa. Nu știu cum să răspund. (...) Când m-am întors de la Aeroport (n.r. - Aeroportul Internațional Chișinău, de unde au fost expulzați profesorii reținuți și duși cu un avion militar în Turcia), eram atât de întristată, umilită de R. Moldova. (...) Copiii mă întreabă acasă „Mama, când se va întoarce tata?”. Eu nu știu ce să le spun. Vreau să mă adresez autorităților care spun, și pe hârtie, și în viață, că familia e cea mai importantă parte a societății. Cum a fost posibil ca într-un singur moment, pur și simplu, să vină ca vulturii și să-mi ia soțul? E imposibil de redat. Eu trăiesc cu o mare durere. Pe de o parte sunt oamenii care mă susțin, eu trăiesc pentru copiii mei. Soțul îmi spunea că dacă cu el se va întâmpla ceva, eu să am grijă de copii și să mă rog pentru el. Sper că va veni momentul când îmi voi întoarce soțul, iar copiii mei - tatăl. (...) Vreau să spun Moldovei, care afirmă că la baza statului se află familia: răpind șase oameni, ați lăsat 12 copii fără tați. Dumnezeu vă va judeca. Zece dintre acești copii nu au încă majoratul”, a vorbit femeia printre lacrimi.

Feridun Tufekci era directorul filialei din Ceadîr-Lunga. Acesta a venit în R. Moldova, la studii, pe când avea 17 ani. A studiat în R. Moldova, iar ulterior s-a căsătorit cu profesoara sa, Galina. Feridun a practicat jurnalismul, activând o perioadă și la o televiziune turcă, în calitate de corespondent străin.