„A considera adulterul din punctul de vedere al infracţionalităţii este o măsură retrogradă”, se arată în decizia luată în unanimitate de un complet de cinci judecători ai Curţii Supreme.

Articolul respectiv mai stabilea că femeile nu puteau depune plângere pentru adulter, dar nici să fie considerate responsabile de adulter.

În decizia sa, Curtea a considerat că femeile erau private de demnitate şi alegere individuală, fiind tratate ca proprietate a soţilor lor.

Judecătorii au precizat totuşi că adulterul constituie un motiv legitim de divorţ.

În 1954, Curtea Supremă menţinuse incriminarea adulterului, considerând atunci că „este un fapt comun acceptat că bărbatul este cel care seduce, nu femeia”.