Cu această ocazie vor fi puse în vânzare ultimele exemplare din Opera poetică, apărută la Editura Cartier în colecția Poesis și ultimele apariții de la editurile Polirom și Humanitas, pe care participanții vor putea obține și autograful autorului.

Matei Vișniec s-a născut la 29 ianuarie 1956, în oraşul Rădăuţi din judeţul Suceava (oraş pe care îl va evoca, dintr-o perspectivă onirică şi ludică, în romanul Cafeneaua Pas-Parol). Tatăl său era funcţionar, mama - învăţătoare. Debutează în 1972, încă liceean fiind încă, cu poeme în revista Luceafărul, prezentat de Virgil Teodorescu. Face studii de filosofie la Bucureşti şi devine unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. În 1980 debutează editorial cu volumul de versuri La noapte va ninge (în urma câştigării unui concurs de debut organizat de Editura Albatros). Pe parcursul unui deceniu (1977-1987), scrie opt piese de teatru, aproximativ douăzeci de piese scurte şi câteva scenarii de film. Cum textele îi sunt sistematic respinse de autorităţile culturale comuniste, le multiplică pe cont propriu şi le face să circule în mediile culturale şi artistice. Scriitori şi regizori prestigioşi vorbesc despre dramaturgul Matei Vişniec ca despre o revelaţie. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1984.

În 1987, aflându-se la Paris, obține azil politic. Locuieşte într-un cămin de muncitori imigranţi, apoi într-un cămin al unei organizaţii umanitare catolice - un fel de uzină de primit şi integrat străini fără o situaţie, dar şi francezi consideraţi “cazuri sociale”. Urmează cursuri intensive de limba franceză, frecventează teatrele pariziene, începe traducerea propriilor lui piese în franceză. Stabileşte contacte cu Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Alain Paruit, Nicolae Breban, Virgil Tănase, Damian Necula, Adina Keneres, Dan Culcer ş.a. În perioada august 1988-octombrie 1989 locuieşte la Londra şi lucrează în Secţia Română a BBC. Demisionează de aici şi revine în Franţa, angajându-se să scrie o teză de doctorat despre Rezistenţa culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste. Ulterior, renunță la idee și se consacră teatrului, lucrând, în același timp, la Radio France Internationale - Secţia Română.

Scrie piese direct în limba franceză (începând din 1992), asistă - în Franţa şi în alte ţări - la repetiţii şi premiere, călătoreşte în acelaşi scop şi în România, unde, după 1989, dramaturgia sa are parte de o recunoaştere entuziastă.

Palmares în dramaturgie: