Prin inițiativa legislativă se propune modificarea cadrului legislativ, în special legat de:
a) instituirea criteriilor de calitate a hotărârilor judecătoreşti
Pentru a corespunde criteriilor de calitate, o hotărire judecătorească trebuie să fie motivată suficient (cu excepţia cazurilor in care, potrivit legii, hotărîrea nu cuprinde partea de motivare) şi să fie redactată într-o manieră clară.
b) excluderea competenţei Curţii Supreme de Justiţie de a emite hotărâri cu caracter explicativ
Potrivit legii, de competența plenului Curţii Supreme de Justiție (CSJ) ţine adoptarea hotărârilor explicative în chestiunile privind aplicarea prevederitor legale în practica judiciară. Principala sarcină a instanţei supreme în sistemul judecătoresc este cea de asigurare a aplicării uniforme și a interpretării corecte a legii.
În acelaşi timp, rolul CSJ de unificator al practicii judiciare urmează să se realizeze prin actele pe care aceasta le pronunţă pe cauzele individuale, respectiv pe cale jurisprudențială, și nu prin emiterea in abstracto a unor hotărâri explicative.
Deși atât prevederile Codului de procedură penală, cât şi cele ale Codului de procedură civilă stabilesc că hotărIrile explicative au doar caracter de recomandare pentru instanţele de judecată și organele de urmărire penală, în practică se atestă situaţia în care acestea sunt luate cu titlu obligatoriu de instanţele ierarhic inferioare, iar uneori sunt singurele care stau Ia fundamentarea unui act judecătoresc.
Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională, în Hotărârea nr. 21 din 22 iulie 2016, a reţinut că hotărârile judecătorilor urmează a fi întemeiate în baza prevederilor legale. Potrivit Curţii, asemenea „recomandări/explicații” în mod individual nu pot sta la baza unei hotărâri judecătoreşti, care urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale. Judecătorii trebuie să beneficieze de libertate neîngrădită de a soluţiona în mod imparţial cauzele, în conformitate cu legea şi cu propria apreciere a faptelor.
Potrivit Comisiei de la Veneţia, adoptarea de către instanța supremă sau alte instanțe superioare a unor ghiduri de practică obligatorii pentru jurisdicţiile inferioare, situaţia întâlnită în câteva ţări postsovietice, ridică probleme în această privinţă. Într-un raport, Comisia a reținut că într-un sistem care are la bază independenţa judiciară, instanţele superioare asigură coerenţa jurisprudenței pe întreg teritoriul ţării prin hotărârile pronunţate de acestea în cauze individuale. Instanţele inferioare, fără a fi ţinute în mod formal să respecte precedentele judiciare în ţările cu sistem de drept continental, spre deosebire de situaţia din ţările cu sistem common-law, tind să se conformeze la principiile enunţate în cuprinsul deciziilor instanţelor superioare pentru a evita ca hotărârile lor să fie anulate în căile de atac.
c) instituirea în procedura civilă a recursului în interesul legii
Potrivit Ministerului Justiției, lipsa de unitate a practicii judiciare este o problemă a justiţiei care în permanenţă a constituit un temei de îngrijorare. Unificarea practicii judiciare urmează a fi asigurată de instanţa superioară prin hotărârile pronunţate pe cauze individuale. În acelaşi timp, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, se propune introducerea în Codul de procedură civilă a „Recursului în interesul legii", în prezent acesta fiind regiementat doar de Codul de procedură penală.
Recursul în interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situaţiei părţilor din proces, ci are ca scop asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legilor in viitor, în urma unei analize a actelor judecătoreşti prin care s-a dat soluţii contradictorii.
d) modificarea temeiurilor de inadmisibilitate a recursului în materie perială
e) asigurarea publicităţii şedinţelor de judecată prin examinarea recursului în materie penală cu participarea părţilor
f) ajustarea cadrului legal la hotărîrile Curţii Constituţionale
Prin proiectul de lege se propune aducerea prevederilor Codului de procedură penală, care reglementează instituţia excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016. Or, actualele prevederi ale art. 7 din Codul de procedură penală, care stabilese că excepţia de neconstituţionalitate se depune la Curtea Constituţională de către Curtea Supremă de Justiţie, sunt contrare Hotărârii Curţii, prin care s-a stabilit că nu doar CSJ, dar şi alte instanţe judecătoreşti (judecătoriile şi curţile de apel) au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în vederea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor legale care sunt sau urmează a fi aplicate la examinarea unui litigiu aflat pe rol.
Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată în faţa instanţei de judecată de către oricare dintre părţi sau reprezentantul acesteia, precum şi de către instanţa de judecată din oficiu.
Proiectul de lege urmează a fi discutat în comisiile parlamentare și supus votului în plenul Parlamentului.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.