Istoria celor două surori

Reclamantele sunt două surori, O.R. și L.R., născute în 1979 și 1987, care au solicitat anonimatul.

La 7 aprilie 2009, aproximativ pe la ora 23:10, când reclamantele se întorceau de la Chișinău spre satul unde locuiau, microbuzul în care se aflau a fost oprit de către persoane mascate și înarmate. Persoanele în cauză i-au ordonat șoferului să conducă microbusul la Comisariatul general de Poliție, unde reclamantelor, precum și altor pasageri, le-a fost ordonat să stea cu mâinile după cap.

Înainte de a intra în izolatorul de detenție, reclamantele au trecut printr-un birou în care cinci polițiști au înregistrat arestarea lor. Reclamantelor și altor femei deținute le-a fost ordonat să stea cu fața nemișcată spre perete.

La un moment dat, un polițist bărbat le-a ordonat să se dezbrace. După ce și-au scos doar o parte din haine, acesta le-a strigat să se dezbrace complet de haine. Reclamantele au fost obligate să facă așezări fiind dezbrăcate, iar ofițerii de poliție râdeau. În acel moment ușa era parțial deschisă. M.T. (o femeie polițistă) a numit-o pe prima reclamantă prostituată.

Reclamantele, împreună cu alte cinci femei, au fost plasate într-o celulă unde s-au aflat până la 9 aprilie 2009. Nu li s-a acordat hrană și nu au fost lăsate să comunice cu nimeni dinafara izolatorului de detenție.

Decizia CtEDO

Curtea a deciz că acțiunile polițistului A.C, deşi nu au atins seriozitatea unei torturi, în mod evident au avut scopul intimidării reclamantelor şi au afectat în mod grav demnitatea acestora. Curtea a notat că instanţele naţionale nu au examinat în fond argumentele invocate de reclamante în cadrul procedurilor de contestare a deciziilor adoptate de procuror, reţinând că legislaţia naţională şi Convenţia interzic redeschiderea unei proceduri penale după încetarea acesteia de către procuror, doar dacă au fost descoperite circumstanţe noi sau dacă decizia a fost afectată de un viciu fundamental.

În ceea ce priveşte pretinsa impunitate a lui V.D. şi M.T., Curtea a notat următoarele. Instanţele naţionale au stabilit că ambii ofiţeri au fost prezenţi în încăperea unde li s-a ordonat reclamanţilor să se dezbrace. Ei au considerat atare acţiuni ilegale şi în particular indiferenţa faţă de ceea ce a constituit maltratare psihologică.

În pofida concluziei că reclamantele au fost supuse relelor tratamente, instanţele în final au condamnat ambii ofiţeri la minimul permis de lege, cinci ani de detenţie, cu suspendare. În opinia Curţii, această lejeritate în tratamentul poliţiştilor acuzaţi de infracţiuni foarte serioase este incompatibilă cu scopul de a preveni viitoarele exemple de rele tratament din partea poliţiei. Adiţional, ca şi A.C., ofiţerii de poliţie nu au fost niciodată suspendaţi din obligaţiile sale pe durata procedurilor.

Reclamantele au cerut 22.000 Euro, fiecare, cu titlu de prejudiciu moral şi 9.183 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantelor 7.500 Euro, fiecăreia, cu titlu de prejudiciu moral şi 1.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În fața Curții reclamantele au fost reprezentate de către V. Gribincea, avocat din Chișinău.