Urmare a deciziei Curții, autoritățile statului vor trebui să plătească, în trei luni, 8.000 de euro drept prejudiciu moral și 2.000 de euro pentru costurile judiciare.
Curtea a invocat faptul că legislația națională nu conține o definiție clară a prostituției și nu face referire la show-urile erotice de video-chat.
Organizația Juristii pentru Drepturile Omului menționează că, înainte de a începe activitatea de video-chat, reclamantul a consultat un avocat pentru a se asigura că o asemenea activitate era legală în Moldova și că a fost asigurat că nu contravine legislaţiei. El a susținut, de asemenea, că a văzut numeroase afaceri similare în Chișinău, care i-au întărit credința că o asemenea activitate nu era ilegală.
La soluționarea cauzei, instanța a solicitat un aviz din partea Agenției de Stat pentru Protecția Moralității cu privire la faptul dacă faptele comise de modelele feminine angajate de reclamant pot fi calificate drept prostituție și, prin urmare, dacă activitatea reclamantului ar putea fi calificată ca proxenitism. Avizul Agenției din 21 octombrie 2015, care a fost elementul cheie în condamnarea reclamantului și utilizat ulterior în alte cazuri similare, stipula că acțiunile modelelor feminine angajate de reclamant ar putea fi considerate acte de prostituție, deoarece clienții lor ar fi putut obține satisfacție sexuală ca rezultat al activităţii modelelor și pentru că modelele au fost plătite pentru aceste activităţi. Astfel, faptul că reclamantul a obținut venituri din activitatea de mai sus ar putea fi considerat drept proxenitism.
Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu Articolul 5 § 1 și 3 din Convenția Drepturilor Omului, că detenția sa între 3 martie și 27 aprilie 2015 a fost ilegală și/sau nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a săvârșit o infracțiune sau pe motive relevante și suficiente.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.