Care este practica internațională?
Potrivit CPD, la nivel internațional, practic fiecare Cod al educației definește hărțuirea sexuală, care sunt formele pe care le poate lua în instituțiile de învățământ și interzice expres manifestarea unor asemenea comportamente în spațiul academic.
„Totodată, Codul educației impune instituțiile de învățământ să adopte politici interne de prevenire și combatere a hărțuirii sexuale. Instituțiile de învățământ încearcă să instruiască personalul didactic și obligă profesorii să intervină atunci când sunt martori ai unui caz de hărțuire. În ceea ce ține de studenți, fiecare instituție de învățământ introduce un program, un curs antihărțuire în curicula școlară sau universitară și se organizează diferite campanii de informare și sensibilizare pentru elevi și studenți”, a menționat analista de Politici Publice din cadrul CPD, Natalia Covrig.
Ce avem în Republica Moldova?
Și dacă prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în unele state este o prioritate a autoritățile, atunci în țara noastră acest lucru este chiar neglijat, au declarat experții.
„Cadrul legislativ în domeniul educației are două documente de bază – Codul educației și Codul de etică deontologică. În Codul educației nu veți găsi că se interzice hărțuirea sexuală în instituțiile de învățământ. În Codul de etică deontologică vom găsi o singură frază care interzice hărțuirea sexuală, dar nu vom găsi niciun mecanism unde trebuie să raporteze o victimă, cine ar trebui să intervină. Cel mai interesant este că Codul de etică deontologică nu se răsfrânge asupra universităților – doar asupra învățământului general și profesional-tehnic”, a menționat specialista în relațiile cu Publicul din cadrul CPD, Alina Andronache.
Documentul de bază al universităților este cartea universitară, a menționat expertul. CPD a studiat patru cărți universitare. Doar în una, cea a Academiei de Studii Economice, este interzisă hărțuirea sexuală și este introdusă noțiunea de hărțuire sexuală.
Care sunt recomandările experților?
Pentru a preveni și pentru a combate fenomenul hărțuirii sexuale în cadrul instituțiilor de învățământ, CPD a venit cu următoarele recomandări:
- Modificarea Codului educației prin introducerea unui capitol care să interzică hărțuirea sexuală, dar și să oblige instituțiile să adopte un mecanism de prevenire și combatere a hățuirii sexuale;
- Abilitarea comisiilor de etică și a consiliilor de etică prin trasarea obligațiilor și intervențiilor în cazurile de hărțuire sexuală;
- Abilitarea organizațiilor de studenți pentru a informa semenii lor privind ce înseamnă hărțuirea și cum pot să se protejeze și să raporteze un caz.
Ce trebuie, totuși, să facă o victimă a hărțuirii sexuale?
Legea spune că hărțuirea sexuală poate fi sancționată civil, contravențional și penal. În practică, cazurile de sancționare a hărțuirii sexuale sunt însă foarte puține, a declarat avocatul Dumitru Sliusarenco. „Acest lucru se întâmplă pentru că prejudecățile afectează foarte mult comportamentul și atitudinea victimelor. Ele ezită să depună plângeri, deoarece se tem că vor fi blamate, se tem de imaginea și amprenta pe care o vor lăsa aceste plângeri asupra lor în comunitatea în care trăiesc. Atitudinea oamenilor care investighează astfel de cazuri, la fel, este afectată de prejudecăți. De multe ori femeile, fiindcă ele sunt cel mai des afectate de hărțuirea sexuală, nu sunt luate în serios sau chiar sunt luate în derâdere”, a explicat acesta.
Avocatul a recomandat victimelor hărțuirii sexuale să țin cont de câteva elemente. În primul rând, victima trebuie să se opună, să arate din start că acest comportament este nedorit. La fel, este important să găsească o persoană de suport, cu care să discute această problemă. „Este important atât din punct de vedere al suportului psihologic, cât și este o posibilitate de a proba ulterior că a existat această problemă și persoana nu a dorit acest comportament”, a menționat Dumitru Sliusarenco.
Este necesar de a folosi toate mijloacele posibile pentru a dovedi hărțuirea sexuală, pentru că asta este una dintre infracțiunile foarte greu de demonstrat, a adăugat avocatul. În acest sens pot fi foloite cele mai diverse mijloace, precum martori, înregistrări audio/video, sms-uri, interacțiuni pe rețelele de socializare.
De asemenea, victima este îndemnată să depună o plângere atât organelor din cadrul instituțiilor de învâțământ, cât și autorităților competente – Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, Poliția și Procuratura. „Din păcate, din experiența mea, atunci când persoanele încearcă să-și reclame drepturile în cadrul sistemului de învățământ, ele sunt văzute automat ca dușmanul sau inamicul întregului sistem. Asta face dificilă reclamarea unor astfel de cazuri. E necesar de schimbat abordările, de a clarifica care sunt procedurile și de a oferi suport persoanelor care reclamă astfel de cazuri”, a concluzionat avocatul.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.