
DOC. De ce este învinuit preşedintele Uniunii Avocaţilor. Un litigiu care durează de peste 15 ani
Preşedintele Uniunii Avocaţilor, Emanoil Ploşniţă, este învinuit că, prin intermediul unei companii la care figurează în calitate de administrator ar fi încercat să obţină dreptul de proprietate asupra unui teren din centrul capitalei. Dosarul penal pe numele şefului Uniunii are la bază un litigiu care durează de peste 15 ani.La solicitarea Ziarului de Gardă, Procuratura Anticorupţie (PA) a informat că dosarul penal în care figurează numele lui Emanoil Ploşniţă a fost pornit, iniţial, de către Procuratura Generală (PG) la 20 octombrie 2017, ulterior fiind transmis, după competenţă, PA, care l-a conexat cu o altă cauză penală pornită pe faptul tentativei la escrocherie la 10 iulie 2018.
・
„Cauza penală vizează acţiunile învinuitului îndreptate spre obţinerea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,12 ha, amplasat de str. Fantalului nr. 8, ce aparţine instituţiei de învăţământ Şcoala de meserii pentru surzi şi hipoacuzici din mun.Chişinău, în scopul privatizării ulterioare a acestuia. În rezultatul efectuării acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor speciale de investigaţii, la 8 octombrie 2018 cetăţeanului Emanoil Ploşniţă i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art.27, 190 alin.(5) Cod penal – tentativă la infracţiunea de escrocherie”, se precizează în răspunsul PA.
Obiectul dosarului: Un teren din centrul capitalei

Compania „Cristemir” SRL, administrată de Emanoil Ploşniţă şi fondată de acesta împreună cu mai multe persoane, inclusiv membri ai familiei, şi-a argumentat cererea de chemare în judecată prin faptul că, în aprilie 1999 ar fi primit un lot de pământ cu suprafaţa de 0,12 „pentru proiectare şi construcţia unei case de locuit cu sediu pentru firmă, din contul pământurilor neafectate de construcţii urbane”.
Reprezentanţii companiei lui Ploşniţă susţineau că, atunci când au perfectat documentele de proiectare a unui bloc locativ cu sediu, au aflat că, de fapt, Şcoala pentru surzi şi hipoacuzici din str. Fantalului 8, deţine un titlu de autentificare a dreptului asupra unui teren cu suprafaţa de 0,3497 ha şi că, în această suprafaţă a fost inclus, de fapt, şi terenul care i-a fost atribuit ei, la etapa iniţială.
Firma lui Ploşniţă afirma că a primit terenul legal
„La perfectarea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 120 din 29 august 2005, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, din greşeală, a inclus terenul cu suprafaţa de 0,12 ha, atribuit prin Decizia din 1 aprilie 1999, firmei „Cristemir”, în terenul cu suprafaţa de 0,3497 ha, atribuit în folosinţă Şcolii. Conform titlului nominalizat, s-a produs o suprapunere a trenurilor sus menţionate”, afirmau, în judecată, reprezentanţii „Cristemir” SRL, care făceau referire şi la două hotărâri ale Curţii de Apel (CA) Chişinău din 2003 şi 2007, care ar fi constatat că terenul cu suprafaţa de 0,12 ha le-ar fi fost distribuit legal.
Compania administrată de preşedintele UA a mai precizat în instanţa de judecată că, pentru acel teren, i-a fost eliberat certificat de urbanism pentru proiectare şi tema de arhitectură, iar ulterior a fost întocmit şi planul topografic, dar şi că, Primăria mun. Chişinău a efectuat transmiterea lotului de pământ către ea „cu stabilirea hotarelor lui în natură”.
Argumentele instituţiilor statului
În judecată, reprezentanţii Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru (ARFC) au respins însă pretenţiile „Cristemir” SRL. Aceştia şi-au argumentat decizia prin faptul că terenul la care pretinde firma preşedintelui UA „este proprietatea publică a statului şi se află în gestiunea Şcolii de meserii pentru surzi şi hipoacuzici”, iar conform legislaţiei „se interzice înstrăinarea şi transmiterea edificiilor, construcţiilor şi terenurilor aferente, care aparţin instituţiilor de învăţământ, în alte scopuri decât cele pentru instruire, educaţie şi luminare culturală”.
Totodată, reprezentanţii Agenţiei au menţionat că, legal, terenul la care aspira agentul economic era „proprietate publică a statului”, iar aceste bunuri „pot fi transmise doar prin hotărâre de Guvern”. „În acest caz, reclamantul nu a prezentat niciun act cu privire la transmiterea sau atribuirea în arendă a terenului menţionat de Guvern prin care ar confirma dreptul asupra terenului respectiv” şi că, în situaţia dată, „actele juridice încheiate cu încălcarea legislaţiei sunt lovite de nulitate absolută”.
Citiți continuarea AICI.